Vara anului 2024 s-a dovedit extrem de grea pentru mult încercata armată ucraineană. Sosirea ajutorului militar occidental a restabilit fragilul echilibru pe front, afectat tot mai mult nu doar de carențele din dotarea cu armament și muniție ce blocaseră armata ucraineană în lunile anterioare, dar mai ales de lipsa militarilor pregătiți și motivați, capabili să reziste necontenitelor atacuri rusești.
Spre deosebire de lunile anterioare, pe parcursul lunii iunie ucrainenii pierduseră mai puțin teren. În unele zone, chiar reușiseră să recupereze o parte a teritoriului pierdut. Luate de la sud către nord, sectoarele de front unde rușii reușiseră să mai ocupe teren erau: sectorul Novomihailvka – 20 km2; sectorul Avdiivka – 23 km2; sectorul Oceretyne – 23 km2; sectorul Bahmut – 3,4 km2.
Pe întreaga lungime a sectorului Avdiivka rușii înaintaseră către vest, ocupând cele două intrânduri dintre Netaiolve și Umanske (sat ocupat de ruși pe 24 mai), respectiv dintre Umanske și Novopokrovske – evacuate de ucraineni.
Pătrunderea de la Oceretyne a fost extinsă prin ocuparea a două noi sate (Sokil și Novooleksandrivka) și a unei suprafețe de 23 km2. Cu toate acestea, breșa care provocase cea mai adâncă pătrundere în frontul ucrainean fusese astupată prin intervenția Brigăzii 47 Mecanizate.
În schimb, pentru prima dată după mai multe luni, ucrainenii reușiseră recuperarea parțială a terenului pierdut. Concentrarea rezervelor în nord, pe noul front de la Harkov, permisese eliberarea a 3 km2 în zona satului Hlyboke, 5 km2 la Starytsa și 19 km2 în Voceansk. Mai mult, după lupte grele, înaintarea rusă către Harkov fusese oprită, în ciuda concentrării mari de trupe și guri de foc din partea atacatorilor.
Ofensiva rusă în direcția Toretsk (iunie-iulie 2024)
Aplicând presiune pe întreg frontul în încercarea de a găsi o breșă în apărare și a supra extinde rezervele ucrainene, rușii au reușit să activeze câteva sectoare de front și să creeze noi direcții ofensive. În data de 18 iunie 2024 rușii au lansat o ofensivă în direcția Toretsk – oraș aflat la c. 40 km nord de Donețk.
Toretsk este una dintre cele mai bine fortificate așezări din Ucraina. Amenințat din timpul Războiului din Donbas, acest oraș cu 50 000 de locuitori, are fortificații ce datează din anul 2014. După ce rușii au realizat străpungerea în direcția Oceretyne, orașul a devenit centrul de rezistență al unui uriaș intrând lung de 45 km, mărginit la nord de pătrunderea rușilor către Ceasiv Yar (fostul sector de front Bahmut) și la sud de deja amintita pătrundere de la Oceretyne (sau, mai curând, Novoaleksandriva – pentru că acolo ajunsese frontul la momentul iunie 2024).
Atacul a produs o mare surpriză, în condițiile în care frontul, stabilizat pe linii fortificate vechi, nu cunoscuse vreo modificare în ultimii 10 ani! Iar succesul a fost uimitor! La est de Toretsk rușii au înaintat pe un front lat de 6 km, pătrunzând pe o adâncime de 3 km până la satele Drujba, Pivnicine și Pivdene.
Și, ca într-o repetare a străpungerii de la Avdiivka, rușii s-au folosit de un tunel creat pentru minerit, lung de 3 km. Cu ajutorul acestuia au depășit prima linie de apărare și au ocupat stația de pompare a apei de la est de Drujba. Deruta a fost totală, facilitată și de lipsa de experiență apărătorilor, în principal recruți din Brigada 41 Mecanizată și Batalionul 206 Apărare Teritorială.
Înaintarea rușilor va fi continuată în zilele de 20 și 22 iunie, dar începând cu 28 iunie a fost stopată ca urmare a contraatacurilor date de ucrainenii din Brigada 28 Mecanizată (unitate de elită, care ținuse anterior acest front până să fie transferată la Ceasiv Yar).
La sud-est de Toretsk, în zilele de 1-2 iulie rușii au pătruns pe o adâncime de 4 km, atingând satul Niu York. Atacul a fost precedat de un bombardament nimicitor de artilerie și aviație, care a pus pe fugă apărătorii. Situația critică a impus aducerea de noi rezerve pentru a stabiliza situația, precum unități din Brigada 95 Asalt Aerian, trimise să apere Pivnicine.
În tot acest timp, rușii au executat atacuri și asupra celuilalt intrând ținut de ucraineni în Luhansk, cel cu centrul de rezistență la Siversk. Satul Rzodolivka a fost puternic atacat de parașutiștii din Divizia 106 Aeropurtată de Gardă, dar incursiunile executate în zilele de 4 și 8 iunie au eșuat. Ceva mai mult succes au avut parașutiștii care au înaintat dinspre Vesele către Vymka, pătrunzând pe o adâncime de 1,6 km, în data de 12 iunie.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
