RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – O toamnă deosebit de grea

   Primele două săptămâni ale lunii octombrie au adus schimbări dramatice pe sectorul de front de la Kursk. Deși presau apărătorii ucraineni în mai multe sectoare ale frontului, rușii au reușit o concentrare deosebită de forțe și mijloace de luptă în zona Kursk, recuperând o parte considerabilă din teritoriul pierdut. În acest interval devenise clar că ofensiva ucraineană își pierduse suflul și tot ce mai puteau face unitățile ucrainene era să țină de terenul ocupat. Trebuie subliniat faptul că această ofensivă înghițise cea mai bună parte din blindatele occidentale, dar că scopul ei nu fusese clar definit în media dincolo de „crearea unei zone tampon”.

   Luptele din zona Kursk au fost printre cele mai intense, ucrainenii trimițând în mai multe rânduri întăriri și trupe proaspete, într-o perioadă în care majoritatea sectoarelor de front duceau lipsă de așa ceva. Numeroase blindate au fost pierdute în  pătrunderea de la Kursk, inclusiv un tanc american M1A1 Abrams capturat de ruși în stare bună, în prima jumătate a lunii septembrie, după ce fusese avariat și abandonat de echipajul său. Tancul respectiv dispunea de cele mai moderne mijloace de protecție, blindaj reactiv Kontakt-1 și un ecran frontal din cauciuc – inovație a militarilor ucraineni. Era al douăzecilea astfel de tanc pierdut dintr-un total de 31 primite de ucraineni. În ofensiva din Kursk ucrainenii au mai pierdut și tancuri T-80, Challenger-2 și Leopard-2.

   Înrăutățirea vremii a complicat mult aprovizionarea trupelor ce țineau linia de contact cu inamicul, iar în data de 13 octombrie rușii au contraatacat în zona de nord-vest a pătrunderii, reducând-o serios. Mai grav, forțele ucrainene ce luptau în apropiere de Korenevo au rămas aproape încercuite într-un coridor lat doar de 3 km în anumite locuri, putând fi aprovizionate doar peste câmp. Situația s-a complicat în ziua următoare, când rușii au învăluit satul Liubimovka, conturându-se o dublă încercuire ce ar fi prăbușit întregul sector estic al teritoriului controlat de ucraineni. Faptul că rușii controlau nodul rutier de la Novoivanovka afecta întreg flancul estic al pătrunderii.

   Primele două săptămâni ale lunii octombrie au adus noi câștiguri teritoriale în Ucraina pentru ruși. Către mijlocul lunii forțele ruse s-au apropiat de orașul Kupiansk, în data de 10 octombrie pătrunzând în localitatea vecină Petropavlivka. Sectorul Kupiansk fusese unul dintre cele mai liniștite, apărătorii respingând ferm toate tentativele ruse de a debloca situația. Către finalul lunii iulie 2024 rușii reușiseră să ocupe satul Pișceane, poziție consolidată abia la jumătatea lunii următoare, prin ocuparea satului vecin, Tabaivka. Situația se va agrava o lună mai târziu când acest intrând a fost extins și lărgit, rușii atingând râul Oskil (după ce pierduseră aproape un sfert din numeroasele blindate folosite), la începutul lui octombrie, acțiune ce separa apărătorii din jurul Kupianskului de cei din zona Borova.

   În sectorul Toretsk luptele au continuat în interiorul orașului, rușii înaintând cu mare dificultate, stradă cu stradă. În data de 9 octombrie luptele se dădeau în apropierea stadionului Avangard și a pieței centrale. La jumătatea lunii octombrie controlau cam jumătate din oraș, în special cartierul estic Zabalka și pădurea învecinată. Faptul că Toretsk era mărginit la nord și la sud de două mine cu terikon-urile lor ajuta apărarea, dar transforma cele două poziții în puncte-cheie în bătălia pentru localitate. În zilele de 13-15 octombrie, rușii le-au bombardat puternic în pregătirea asaltului.

   În sectorul Vuhledar, așa cum era de așteptat după căderea orașului fortificat, ucrainenii au continuat să cedeze teren, dar toate încercările rușilor de a pătrunde în satul Kaerinovka, apărat de Brigada 79 Asalt Aerian, au fost respinse cu pierderi grele.

   În sectorul Pokrovsk, rezistența ucraineană s-a conturat în orașul Selydove, toate atacurile frontale executate de ruși eșuând. Ca și în cazurile precedente, rușii au combinat aceste atacuri cu încercări de învăluire a localității prin ocuparea satelor ce o mărginesc la nord (Novohrodivka, Lisivka) și la sud (Ukrainsk, Țukuryne). În zilele de 9-15 octombrie cele mai grele lupte s-au dat pentru controlul Minei de Cărbune Karacenka și a terikon-ului aferent, locații ce oferă puncte de observații importante la nord-est de Selydove. La nord de Selydove rușii atacaseră Lisivka și faptul că își întăriseră controlul asupra localităților Mikolaivka, Krasni Yar și Kruty Yar îi aducea la doar 2 km de Mirnovograd, ultimul oraș la est de Pokrovsk.

   La sud de Selydove, înaintarea rușilor în direcția Kurahove, cumulată cu ocuparea localității Ukrainsk, punea forțele ucrainene ce țineau această direcție într–o posibilă încercuire. În data de 9 octombrie s-a decis retragerea lor la vest de râul Vovcea.

   Sectorul Ceasiv Yar rezistase destul din bine de la începutul toamnei, rușii fiind ținuți dincolo de canalul ce proteja orașul dinspre est. La mijlocul lunii octombrie rușii și forțele speciale cecene „Ahmat” au reușit să debarce la vest de acest obstacol natural, la câțiva kilometri nord, respectiv sud de oraș.

   Alte pătrunderi rusești au fost înregistrate în Zaporijia, unde rușii au ocupat satele Levadne și Zolotaya Niva, în pregătirea unei probabil ofensive către Velyka Novosilka – una dintre bazele de lansare ale ofensivei ucrainene din vara anului 2023.

   În primele luni de toamnă au început să apară tot mai multe înregistrări cu crimele de război făcute de ruși, fenomen condamnabil și tot mai îngrijorător ce a luat amploare. În principal acestea vizau executarea soldaților ce se predaseră. Astfel de cazuri au fost înregistrate în sectoarele Vuhledar, Pokrovsk și Kursk. Surse ucrainene identificaseră 93 de prizonieri uciși de ruși, majoritatea acestora în anul 2024. Cel mai recent caz: 9 operatori de drone executați într-o fermă din regiunea Kursk. Această crimă venea la doar două săptămâni după ce alți 16 prizonieri fuseseră executați în regiunea Pokrovsk, la sfârșitul lunii septembrie.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…