RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Nesiguranța dictaturii

   Nici victoriile militare, nici reconfirmarea dictaturii lui Vladimir Putin pentru încă șase ani nu au putut aduce liniștea pe teritoriul Rusiei. Cel de-al treilea mandat prezidențial al lui Putin a debutat cu o tragedie de proporții. În data de 7 martie oficialii americani au emis o avertizare pentru cetățenii americani ce locuiesc în Rusia, în privința producerii unui atac terorist al extremiștilor în Moscova. Se recomanda evitarea spațiilor foarte aglomerate pentru 48 de ore. Replica liderului rus: avertizarea era un „șantaj cu intenția de a destabiliza societatea noastră”.

Crocus City Hall, la scurt timp după atacul terorist (sursa: mystateline.com)

   În noaptea de 22 martie 2024, un grup de 4 bărbați au coborât dintr-un automobil și, echipați cu pistoale mitralieră AK-105, au mitraliat cei circa 6 000 de participanți la concertul din Crocus City Hall din Krasnagorsk (în nordul Moscovei) și au incendiat clădirea. Poliția rusă a intervenit la fața locului la o oră și 17 minute după începerea atacului, după ce primiseră sute de telefoane și deja circulau pe internet clipuri cu atacul. Atacatorii au reușit să plece din clădire nestingheriți, în aceeași mașină cu care veniseră. Numărul victimelor a fost considerabil: 137 de morți și 182 răniți – apropiat de cel din timpul luării de ostatici dintr-o altă sală moscovită, Teatrul Dubrovka, în 2002, când 132 de ostatici au fost uciși din cauza intervenției brutale a forțelor de ordine.

   La scurt timp și fără a putea prezenta vreo dovadă, în spațiul informațional rus a fost lansată „pista ucraineană”. Vocile reprezentative ale propagandei rusești s-au întrecut în a acuza Ucraina, SUA și Occidentul pentru atacul terorist, deși respectivele state condamnaseră atrocitatea. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe a declarat că atacatorii încercau să fugă în Ucraina – adică spre linia frontului, într-o zonă puternic minată și înțesată de militari ruși. Margarita Simonyan, directorul trustului media Russia Today, a afirmat că atacatorii sunt ucraineni. În final, după aproape 24 de ore de absență, președintele Putin a anunțat capturarea tuturor atacatorilor, în timp ce aceștia se deplasau către granița ucraineană unde „era pregătită o fereastră pentru trecerea lor”.

   Capturarea atacatorilor a adus câteva informații legate de ei: erau membri ISIS-Khorasan (facțiunea afghană a ISIS, opusă guvernării talibane), proveneau din Tadjikistan și lucrau în Rusia ca taximetriști. De altfel, Statul Islamic revendicase deja atacul, publicând și o poză cu cei 4 și steagul ISIS. În timpul atacului s-au filmat în timp ce trăgeau asupra mulțimii, strigând lozincile specifice fanaticilor islamici. Conform oficialităților ruse au fost capturați în regiunea Briansk, iar media din Belarus a publicat o informație privind acțiunea forțelor speciale bieloruse de blocare a graniței cu Rusia… acțiuni ce indică o deplasare a atacatorilor către Belarus și nu către Ucraina!

   Cei patru, au apărut în fața instanței în ziua de 24 martie, prezentând semne evidente ale torturii la care au fost supuși în timpul anchetei, și și-au recunoscut vina. În media occidentală modul în care acest atac a fost executat – neprofesionist, fără pregătire militară, dar cu armament rusesc și fără ca forțele speciale să-l poată preveni (sau măcar interveni în timp util!) – a dus la diverse speculații privind implicarea Serviciului Secret Rus în organizarea sa (sau cel puțin în facilitarea lui), scopul final fiind galvanizarea populației în jurul agresiunii militare a liderului de la Kremlin și inducerea stării de „societate asediată” de Occidentul dușmănos.

   Nici infrastructura energetică a Federației Ruse nu s-a dovedit în siguranță, în ciuda vastității teritoriului. În campania de distrugere a marilor rafinării ruse relansată în anul 2024, Ucraina a lovit cu drone 13 astfel de obiective industriale, provocând pierderi considerabile. Cel mai multe lovituri s-au produs către mijlocul lunii martie, când forțele Kievului au incendiat rafinăriile din Riazan (13 martie), Kstovo, Kiriși, Krasnodar Krai (16 martie) și Rostov pe Don (13 martie). În data de 23 martie au fost atacate rafinăriile din Kubișev și Novokubișev, din regiunea Samara – cea dintâi fiind incendiată. Conform estimărilor, capacitatea de rafinare a întregii federații a fost redusă cu 12%. Atacurile nu doar au afectat serios veniturile Federației Ruse, aprovizionarea propriei populații și creșterea prețurilor, dar au provocat îngrijorare și în mediile de la Washington, de posibila creștere a prețului petrolului pe piețele internaționale.

   Infrastructura energetică ucraineană a fost, la rândul ei, țintită de rachetele rusești, urmărindu-se afectarea vieții cotidiene a populației civile din marile centre. Începând cu 20 martie au fost executate atacuri asupra țintelor din marile centre Kiev, Lvov și Harkov. Cel din urmă a fost atacat în zilele de 20 și 22 martie, fiind afectate o fabrică de mobilă, o clădire de birouri și marea centrală TPP-5 – principalul furnizor de energie electrică și termică pentru oraș.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…