RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Lumea între probabil și posibil

Lumea a intrat într-o nouă paradigmă, inimaginabilă acum câteva luni, care ar putea fi concisă în sintagma: atacul nuclear este considerat posibil, dar nu (încă) probabil. Mergând pe linia de forță și aparent indiferent la pierderile suferite de proprii soldați, președintele rus a hotărât organizarea unor „consultări populare” în teritoriile ocupate din Ucraina, între 23 și 27 septembrie. În condițiile în care rezultatele erau deja cunoscute, respectarea procedurilor și a formalităților de referendum s-a realizat în proporții variabile de la regiune la regiune. În unele cazuri a fost consultat un procent infim din populație, în alte cazuri oamenii au fost convinși cu arma la tâmplă, iar în altele s-a apelat la teama de răzbunarea ucrainenilor. Astfel, au rezultat uluitoarele procente favorabile anexării (93% în Zaporijia, 87% în Herson, 98% în Luhansk și 99% în Donețk), iar liderul rus s-a grăbit să respecte „voința poporului” și să anexeze 15% din teritoriul Ucrainei (peste 90 000 km2), făcând imposibile orice viitoare negocieri de pace. Discursul său din 30 septembrie anunța anexarea, dar și faptul că noul teritoriul al Rusiei va fi apărat prin toate mijloacele posibile, deși mare parte a celor 37 de minute vorbite au fost alocate deja tradiționalei diatribe antioccidentale, cu referințe istorice ce porneau din Evul Mediu. O altă temă abordată, nu pentru prima oară, dărâmarea „lumii bazate pe reguli”, pentru că „Rusia este o mare putere veche de o mie de ani… și nu va trăi după aceste reguli false”.

Putin, încadrat de liderii separatiști, la ceremonia din 30 septembrie 2022 (sursa: TASS)

 

A urmat un amplu concert organizat de guvern sub egida „Alegerea poporului. Împreună pentru totdeauna”, pe scenă fiind Putin alături de liderii separatiști cărora le-a urat: „Bine ați venit acasă!”. Liderul rus a promis celor prezenți că: „victoria va fi a noastră!”. În aceeași noapte în care moscoviții petreceau cu stegulețe și artificii pe ritmurile acceptate de Kremlin, alți ruși, mai puțini norocoși, și separatiștii din Luhansk se retrăgeau, sub focul ucrainean, pe ultima cale liberă din Liman-ul încercuit.

Concertul „Alegerea poporului. Împreună pentru totdeauna” în Piața Roșie (sursa: TASS)

 

În aceeași zi, Consiliul de Securitate al ONU a votat rezoluția contra anexării teritoriilor, care a picat ca urmare a veto-ului Rusiei. Relevant este numărul de voturi pentru: 10, în timp ce China, India, Brazilia și Gabon s-au abținut. Nici țările cu care Rusia are o relație specială – Turcia, Serbia, Kazahstanul – nu au recunoscut anexarea.

Discursul lui Putin a repus pe tapet amenințarea nucleară. Deși nu s-a exprimat direct, liderul rus a lăsat să se înțeleagă această posibilitate. Ca de obicei, direct a fost Medvedev, care a ținut să sublinieze, pentru a 37-a oară de la începutul invaziei, posibilitatea utilizării arsenalului nuclear. Spre comparație, în cei aproape 45 de ani ai Războiului Rece, liderii sovietici nu au proferat un număr atât de ridicat de astfel de amenințări.

De data aceasta media occidentală a luat mult mai în serios amenințarea, accentul deplasându-se tot mai mult din zona posibilului în zona probabilului. Liderii vestici au ținut să se exprime clar asupra consecințelor. Mare Britanie afirmase de mai mult timp că va deveni parte în conflict în caz de atac nuclear, inclusiv prin trimiterea de trupe în Ucraina. Iar Jake Sullivan, consilierul pe probleme de securitate al Casei Albe, a declarat în ziua anexării că SUA este pregătită să răspundă „decisiv”, cu „consecințe catastrofale” pentru Rusia. Analiștii s-au grăbit să interpreteze aceste răspuns drept o replică nu neapărat cu armament nuclear, dar vizând lovirea unităților care au lansat atacul, distrugerea flotei ruse din Crimeea sau Marea Neagră, sau chiar nimicirea tuturor unităților ruse identificate în Ucraina (în varianta fostului șef CIA, David Petraeus).

În timp ce Moscova sărbătorea, aliatul de nădejde al lui Putin scria postări furioase. Ramzan Kadârov, care cu doar câteva luni înainte era nefericit că nu i se ordonă ofensiva generală către Berlin, recunoștea la 1 octombrie impotența forțelor ruse și cere lovituri nucleare tactice. Mai mult, el îl critica deschis pe generalul-colonel Aleksandr Lapin, comandantul Districtului Militar Central, de căderea Limanului. Veteran al operațiunilor din Siria, decorat pentru ocuparea Lisihansk-ului, Lapin era acuzat pentru organizarea defectuoasă a apărării, o acuză directă fiind lansată și către cel care îl proteja, Șeful Statului Major General, Valery Gherasimov. „Nu e loc pentru nepotism în armată… Ieri a fost o paradă în Izium, azi un steag ridicat în Liman, iar mâine?”

Pe front, primele zile din octombrie au adus noi câștiguri importante pentru ucraineni. La 1 octombrie puternica poziție de la Liman, apărată de 20 de zile de c.5000 de ruși, a fost încercuită și ocupată. Pe frontul din Herson, unde luptele sunt aprige iar câștigurile teritoriale sunt mici, ucrainenii au penetrat pozițiile nordice, înaintând 40 km de-a lungul Niprului. Extinderea înaintării ar permite încercuirea celor mai bun trupe pe care Rusia le mai are în Ucraina. În data de 26 septembrie 2022, în apropierea coastelor suedeze și daneze, au fost detectate scurgeri, ca urmare a avarierii conductelor Nord Stream 1 și 2, prin care gazul rusesc ajunge în Europa, semn al deschiderii unui nou front.

 

Alexandru ȘTEFĂNESCU  este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…