RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Început de toamnă

   Începutul lunii septembrie a fost marcat de un șir de puternice contraatacuri ucrainene în zonele cele mai fierbinți ale frontului. Rezerva aruncată în luptă a provenit dintr-o structură distinctă de cea a Forțelor Terestre ucrainene, fiind compusă din brigăzile de asalt ale Gărzii Naționale. Aceste brigăzi au fost create în primăvara anului 2023, în urma unei inițiative a Ministerului Afacerilor Interne de a constitui 8 brigăzi de „Gardă Ofensivă”, compuse din trupele Gărzii Naționale, Poliției și Grănicerilor. Noile unități, alcătuite pe bază de voluntariat, trebuiau să dispună de capacitate de reacție rapidă, fiind capabile să facă față uni număr complex de sarcini și provocări. Structura lor prevedea 3-6 batalioane de infanterie, un batalion de tancuri, un batalion de artilerie de câmp, un batalion de apărare antiaeriană și o companie de cercetare. Inițiativa s-a bucurat de succes, noile unități remarcându-se în bătăliile anilor 2023-2034.

   Dintre aceste mari unități, Brigada 12 Azov a fost trimisă să sprijine camarazii din Brigada 53 Mecanizată la Niu York, iar Brigada 15 Kara-Dag a stabilizat frontul la Pokrovsk. Satul Niu York – poziție strategică pentru apărarea orașului Toretsk – a fost eliberat parțial, după ce militarii Brigăzii 53 Mecanizate au ridicat steagul ucrainean deasupra ruinelor depozitului de cereale, în data de 6 septembrie 2024. Sprijinită de camarazii din „Azov”, brigada contraatacase pentru a restabili legătura cu militarii ce rezistau, încercuiți în fabrica de fenoli – una dintre cele mai înalte clădiri din Niu York –  timp de aproape trei săptămâni. După ce satul Nepliivka a fost complet golit de ruși, soldații Kievului au pătruns în Niu York restabilind linia de aprovizionare cu apărătorii fabricii.

Capturarea unui tanc rusesc sub podul Mihailivka (sursa: https://t.me/Pivnenko_NGU/1499)

   Mai la sud, în al doilea punct fierbinte ale frontului, sectorul Pokrovsk a fost parțial stabilizat prin introducerea rezervelor ucrainene și oprirea înaintării rușilor către oraș. Satul Selydove și o parte din satul vecin, Mihailivka au fost reluate în urma unui contraatac executat de Brigada 15 Kara-Dag  (5-6 septembrie), dar, mai la est rușii au continuat efortul ofensiv pentru a încercui gruparea din punga formată la vest de Nevelske. Pentru a prinde în încercuire această grupare, rușii au înaintat și dinspre Krasnohorivka, ceea ce a obligat comandamentul ucrainean să abandoneze Nevelske (8 august) și să înceapă retragerea către salba de sate plasate pe înălțimile din vestul poziției. Către acestea a fost orientat și efortul rusesc pe frontul de la Pokrovsk (în principal, trupe din Armata 2 Arme Combinate și Divizia 90 Tancuri), în primele zile ale lunii septembrie fiind ocupat terenul dintre satele Ukrainsk și Jelanie Perșe.

   Podul de cale ferată, unica arteră ce leagă Selydove de Mihailivka, a fost centrul mai multor confruntări la începutul lunii septembrie. În data de 4 septembrie două blindate rusești (un BTR și un MT-LB) au încercat să ocupe poziția de sub pod, aducând o grupă de infanterie. La scurt timp au fost spulberate de tirul unui tanc T-64 ucrainean din cadrul Brigăzii 15 Kara-Dag. În ziua următoare rușii au ocupat poziția folosind un tanc T-72, dar la scurt timp, echipajul a evacuat vehiculul în grabă. Tancul rusesc se pare că a rămas în stare de funcționare, pentru că tanchiștii Brigăzii Kara- Dag l-au remorcat în aceeași zi, sub protecția unui ecran de fum și a dronelor proprii. Aceste eșecuri au convins comandamentul rus să renunțe la înaintarea directă către Selydove, fapt subliniat în ziua de 7 septembrie, când o rachetă Kh-38 ML a distrus podul disputat.

   În data de 9 septembrie situația forțelor ucrainene s-a agravat în sectorul Vuhledar, rușii reușind după o săptămâna de puternice bombardamente și atacuri să ocupe complet localitatea Vodiane, la nord-est de Vuhledar. Apărătorii s-au retras către minele de cărbuni din vest, dar pierderea localității amenința spatele unităților ce țineau Vuhledar – locul unde rușii suferiseră cele mai grele pierderi în blindate din acest război.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…