RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Înapoi la Bahmut

Cum pentru majoritatea analiștilor și a publicului interesat contraofensiva ucraineană de vară a însemnat puternicul atac dat Zaporijia, cu speranța spargerii Liniei fortificate „Surovikin” și a atingerii litoralului Mării Azov, alte zone ale amplului front ruso-ucrainean au prezentat mai puțin interes. În realitate, deși obiectivul strategic al contraofensivei a fost eliberarea sudului Ucrainei, o componentă esențială a planului de acțiune elaborat de ucraineni a fost înaintarea pe frontul de la Bahmut. Putem spune chiar că aici a debutat contraofensiva, ucrainenii atacând cele două protuberanțe ale frontului rus de la nord și sud de orașul Bahmut, cu aproape o lună înainte de începerea contraofensivei în Zaporijia.

   Totul a început în ziua de 8 mai, când ucrainenii au atacat frontul de la nord de Bahmut, curățând 1 km de tranșee rusești. A doua zi a fost rândul frontului de la sud de oraș să fie atacat, Brigada 3 Asalt „Azov” eliberând rapid 3 km² și punând pe fugă militarii ruși din Brigada 72, care s-au panicat la vederea tancurilor – așa cum au declarat unii combatanți „Wagner”.

   În ciuda ocupării totale a orașului Bahmut de către mercenarii Wagner, luptele pe segmentele de front ce mărgineau localitatea au continuat pe tot parcursul lunii mai. În ultimele zile ale lunii, Brigăzile 3 și 5 ucrainene au atacat Klișivka din două părți, așezare constituind cheia segmentului de front de la sud de Bahmut.

Contraofensiva ucraineană de vară pe frontul de la Bahmut

   Pe acest front ucrainenii au reușit să obțină paritatea în guri de foc cu rușii, iar când a existat echilibru numeric, calitatea armamentului occidental  a făcut diferența. Nici calitatea comandamentului nu lăsa de dorit, frontul de la Bahmut fiind comandat de generalul Oleksandr Sirsky – considerat artizanul victoriilor din anul 2022: apărarea Kievului și contraofensiva de la Harkov. Sirsky se putea baza pe Brigăzile de Asalt 3, 5 și „Lyut” (constituit din 6 batalioane ale forțelor speciale ale poliției), sprijinite de Batalionul 24 „Aidar”. În fața lor se aflau unități în refacere ale armatei ruse: Brigada 72 Infanterie Motorizată (care anterior eșuase în atacul spre Vuhledar) și Brigada 4 Infanterie Motorizată a Republicii Populare Luhansk. Mai important ca starea de oboseală resimțită de unitățile ruse era lipsa câmpurilor de mine și a fortificațiilor consolidate, care vor crea serioase probleme pentru camarazii ce atacau în Zaporijia.

   Pe frontul de la sud de Bahmut, tacticile deprinse cu instructorii NATO și-au dovedit din plin utilitatea. Clipurile date publicității cu atacul asupra canalului Siverski Donețk, la nord de Kurdumivka, din data de 25 iunie 2023, arată cum geniștii ucraineni din Brigada 28 Mecanizată folosesc un vehicul de deminare M58 și reușesc să creeze un culoar de aproximativ 100 m. În această zonă sigură pătrund mașinile de luptă ale infanteriei, protejate de un ecran de fum. 3 blindate BMP debarcă infanteriștii și asigură protecția cu foc în timp ce aceștia preiau controlul asupra canalului.

    Mai la nord, către Klișivka, ucrainenii au curățat tranșeele rusești de-alungul canalului și au preluat controlul asupra pădurii și înălțimilor ce domină localitatea. În pericol de a pierde importantul sat, rușii au trimis în zonă Brigada 83 Asalt Aerian. Dar nici acești parașutiști de elită nu au putut opri înaintarea ucrainenilor. În ziua de 5 iulie rușii mai controlau doar fortificația amplasată la nord-vest de localitatea în care grupările ucrainene deja se infiltraseră. Panica ce a cuprins media rusă dădea localitatea deja pierdută, ocupată de rezervele nelimitate ale ucrainenilor. În realitate, rușii au oprit înaintarea bombardând masiv localitatea pe care o controlau parțial, iar rezervele nelimitate nu erau decât o serie de batalioane (în principal din Brigada 22 Mecanizată) cu personal recent mobilizat, trimise din vestul țării pentru a păstra terenul cucerit de trupele de asalt. Mai mult, pe 6 iulie parașutiștii ruși au contraatacat la vest de Klișivka pentru a reduce presiunea asupra fortificației și a prelua controlul înălțimilor doar pentru a fi zdrobiți de artileria inamică. Fortificația a fost cucerită de ucraineni în data de 11 iulie, frontul mutându-se în localitate.

   Eșecul parașutiștilor a obligat comandanții ruși să trimită noi trupe de elită, de data aceasta cecene, în încercarea de a păstra localitatea. Comandantul Diviziei 106 Aeropurtată, generalul maior Vladimir Selivestrov, a avertizat Statul Major asupra pericolului și a solicitat noi trupe. Răspunsul eșalonului superior a fost înlocuirea generalului și trimiterea de soldați recent mobilizați. Departe de a constitui un adversar redutabil, „mobiks” au aglomerat satul, devenind victimele unui bombardament masiv cu muniție cu dispersie.

   Pe 27 iulie rușii încă păstrau localitatea, dar concentrarea rezervelor la Klișivka a permis ucrainenilor să înainteze mai la sud, către Andriivka și la doar 300 m de Kurdumivka. În disperare rușii au lansat mai multe contraatacuri cu tancuri și mașini de luptă. Într-o scenă specifică acestui război, dronele au descoperit rapid blindatele permițând artileriei și dronelor kamikaze să le elimine. Pătrunderea ucraineană și luarea sub control a micii localități Andriivka permitea învăluirea trupelor ruse din Klișivka. În consecință, rușii au lansat mai multe contraatacuri în ultimele zile ale lunii iulie, cele două localități schimbând în mai multe rânduri ocupanții.

   Pe segmentul de front de la nord de Bahmut, înaintarea ucrainenilor s-a lovit de o rezistență mult mai puternică și, după o serie de mici progrese în direcția Berhivka, la începutul lunii august rușii au reocupat terenul de la sud de acest sat.

   În două luni de luptă (între 1 iunie și 2 august) progresele făcute de contraofensivă pe frontul de la Bahmut au fost remarcabile – în special dacă sunt comparate cu cele din Zaporijia – în sectorul sudic reușindu-se o penetrare de 5 km adâncime. Noua linie de apărare a rușilor a fost plasată la est de localitățile Klișivka și Andriivka și pe satul Kurdumivka, utilizând rambleu de cale ferată ce mergea paralel cu frontul.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…