RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – În Donețk balanța se înclină

   Pentru cititorul mai puțin avizat, evoluțiile situațiilor din diversele sectoare ale frontului prezentate în articolele anterioare pot părea părți ale unui puzzle greu de asamblat. Dar, odată puse cap al cap, aceste piese ne oferă tabloul posibilului dezastru ce se configurează în Donbas. În lunile de vară rușii au atacat continuu în mai multe părți ale frontului. Au fost deschise sectoare noi (Harkov), au fost reactivate sectoare mai vechi (cele din Zaporijia, Robotyne, Vuhledar). Apoi a survenit uluitoarea ofensivă ucraineană în regiunea Kursk. Desigur, a fost nevoie de trimiterea de trupe din sectoare ale frontului și, ca urmare, rușii au renunțat la atacurile din zona Harkov și Ceasiv Yar și au admis că recuperarea regiunii Kursk este un obiectiv pe mai multe luni.

   Prioritare pentru ruși au rămas acțiunile ofensive din Donbas, unde nu numai că nu au fost retrase trupe ruse, ba, mai mult, au fost aduse întăriri și concentrate cele mai bune unități ale Kremlinului. Privind frontul la începutul verii și urmărindu-l până către jumătatea lunii august, diversele succese tactice rusești – înaintarea către Pokrovsk, înaintarea către Toretsk, ocuparea orașului Krasnahorivka, ocuparea localităților Heorhiivka, Konsantinivka și Vodiane – pot părea niște mici câștiguri teritoriale – abia vizibile pe harta Ucrainei, obținute cu pierderi mari. La sfârșitul lunii august 2024 însă, aceste pătrunderi s-au dovedit a fi firicelele de apă ce au săpat la baza zidului apărării ucrainene, încet și cu răbdare, până când bucăți mari din el au fost dislocate.

   În mod evident, pătrunderea masivă pe direcția Avdiivk – Oceretyne- Pokrovsk, pătrundere realizată în intervalul februarie-septembrie 2024 a fost vârful de lance al spargerii zidului defensiv ucrainean. Cuplată cu pătrunderile mai mici menționate mai sus, ea riscă să disloce sectoare mari de front unde apărarea rezistase cu succes luni la rând și ale căror trupe se pot trezi încercuite din cauza pătrunderilor realizate în sectoarele vecine.

   O astfel de încercuire s-a conturat la finalul lui august 2024 în sectorul de front mărginit de localitățile Halyținivka, Karlivka, Nevelske și Krasnohorivka. Frontul din acest sector cunoscuse puține modificări de la începutul invaziei ruse. Satul Marinka care mărginea zona controlată de separatiști anterioară invaziei din 2022, a fost ocupat complet de ruși abia în ultimele zile ale anului 2023. Abia apoi au putut ataca orașul Krasnahorivka, ocupat aproape în totalitate la sfârșitul lunii august 2024. Apărea astfel posibilitatea învăluirii dinspre sud a pozițiilor ucrainene de la Nevelske.

   Pericolul încercuirii complete a apărut abia după prăbușirea apărării în direcția Pokrovsk. Pe parcursul lunii august rușii au reușit să ocupe cu o viteză întâlnită doar în primele luni ale invaziei un teritoriu de c. 200 km² la nord-vest de pozițiile de la Nevelske. Se constituia astfel un braț nordic al încercuirii în care puteau fi prinși câteva mii de militari ucraineni ce țineau linia  Halyținivka – Nevelske – Krasnohorivka, dacă cele două brațe ale cleștelui rus – aflata în data de 1 septembrie la mai puțin de 9 km distanță unul de celălalt s-ar fi închis.

   Dacă brațul sudic nu mai putuse înainta dincolo de extremitatea nordică a orașului Krasnahorivka, brațul nordic înaintase foarte rapid ocupând poziția fortificată de la Karlivka și satele de la vest de aceasta (Kalinove, Memryk, Halținivka).

   Comandamentul ucrainean se afla în postura extrem de dificilă de a decide retragerea trupelor de la Neveslke și, implicit, abandonarea unui teritoriu de peste 100 km² unde fuseseră edificate poziții defensive. Abandonarea acestui sector consistent ar fi atras și posibila învăluire a sectorului de la sud de acesta între Krasnahorivka și Heorhiivka.

Pătrunderea către Pokrovsk în data de 2 septembrie 2024 (sursa: deepstatemap.live)

   Cum s-a ajuns în această situație? Din răspunsurile primite de la un militar implicat în luptele din sectorul Pokrovsk a reieșit faptul că rușii au realizat anumite inovații tactice: pe lângă folosirea masivă a artileriei pentru nivelarea pozițiilor defensive, au folosit pentru ruperea frontului trupe speciale, bine echipate și pregătite, care acționează în grupuri mici și fără sprijin blindat pentru capturarea sau depășirea pozițiilor fortificate. Odată ce penetrarea frontului a fost realizată, sunt aruncate rapid în lupte numeroase rezerve pentru extinderea breșei în adâncime cât de mult posibil. În multe rânduri, ucrainenii nu au avut poziții fortificate făcute corespunzător (uneori chiar deloc!), iar când acestea existau nu avea suficienți soldați pentru a le păstra. În alte cazuri cooperarea dintre unitățile vecine nu a funcționat, fiecare comandant ucrainean acționând strict în interesul oamenilor săi sau al sectorului deținut de el. Declanșarea ofensivei în regiunea Kursk i-a privat pe apărătorii sectorului Pokrovsk de rezerve capabile, dar și de muniție suficientă.

   O situație tragică a fost înregistrată la Karlivka – sat fortificat apărat de Batalionul 11 din Brigada 59 Mecanizată ucraineană – situație ajunsă în social media ca urmare a plângerii făcute de militarii batalionului, după demiterea comandantului lor. În data de 13 iunie acest batalion ocupase pozițiile de la Karlivka și Netailovo, primind și un nou comandant ce reușise să ridice moralul și capacitatea de luptă a subunității. Până în ziua de 22 august, majoritatea atacurilor au fost respinse cu succes, dar rușii au concentrat peste 250 infanteriști și artilerie puternică în direcția Karlivka. După două zile de lupte, artileria subunității a fost retrasă pentru a nu fi pierdută. Infanteriștii ucraineni au rezistat eroic până în data de 26 august când poziția de la Karlivka a fost învăluită pe la vest și pe la est, în urma ocupării satelor Kalinove, Memryk, Halținivka – în ultimul rușii găsind tranșee lipsite de apărători. Confruntat cu pierderi mari, imposibilitatea evacuării răniților și cvasiîncercuirea realizată de c. 1000 militari ruși din brigăzile de infanterie motorizată 114 „Vostok” și 110 (ambele din republica separatistă Donețk), comandantul a ordonat retragerea batalionului la sud de Karlivka. Acțiunea a afectat pozițiile de la Nevelske, deținute de Batalionul 10 infanterie din aceeași brigadă, rușii ajung la 10 km în spatele lor. Comandantul Grupului de Forțe din Donețk a decis demiterea comandantului Batalionului 11 și anularea retragerii – anulare ce nu a mai fost posibilă și care, foarte probabil, ar fi dus la pierderea completă a unității. Cazul „Karlivka” a produs vâlvă în media internațională, unde tot mai multe voci critică deciziile comandanților ucraineni.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…