Cu toți ochii ațintiți pe noul front de la Harkov, putem pierde din vedere adevăratul obiectiv teritorial al Rusiei în acest război: ocuparea Donbas-ului. Iar Donbasul nu poate fi complet fără Ceasiv Yar – ultima „fortăreață” de pe dealurile ce domină vasta câmpia rămasă. Încă, sub controlul ucrainean.
Bătălia pentru Ceasiv Yar a fost o continuare firească și logică a Bătăliei pentru Bahmut. Ceasiv Yar servise ca hub logistic pentru aprovizionarea apărătorilor Bahmutului în anii 2022-2023, dar și pentru susținerea contraofensivei ucrainene din vara lui 2023. Din păcate, pozițiile eliberate de ucraineni la nord și sud de Bahmut în timpul acelei contraofensive au fost pierdute treptat începând cu toamna anului 2023, când rușii au preluat inițiativa. Cu o singură excepție notabilă: înălțimile din dreptul localității Klișivka!
Sectorul de front Ceasiv Yar în data de 20 mai 2024 (sursa: balkanmapper)
În luna februarie 2024, în paralel cu luptele pentru Avdiivka, rușii au reluat efortul ofensiv în direcția Ceasiv Yar, aflat la 10 km vest de Bahmut. Dar, învățând din asediile anterioare, ucrainenii creaseră la est de oraș un amplu sistem de fortificații, ale cărui avanposturi erau plasate în localitățile limitrofe (Bohdanivka, Ivanivske și Kilișivka) și pădurea dintre acestea. Principala linie de apărare profita de cursul paralel cu linia frontului a canalului Siverski Doneț, care despărțea districtul estic al orașului de restul localității.
Pentru această apărare în adâncime fuseseră alocate subunități din 11 brigăzi diferite și fuseseră aduse în zonă Brigada 41 Mecanizată și Brigada 110 Apărare Teritorială – ambele transferate de pe frontul de la Kupiansk–în total c.20 000 de militari. Planul comandamentului ucrainean era (ca și în restul frontului) să cedeze cât mai greu teren, în scopul de a câștiga timp și de a epuiza inamicul. În lipsa muniției de artilerie și a rezervelor umane, orice acțiune ofensivă era exclusă.
De partea cealaltă, forțele ruse beneficiau de superioritate la toate capitolele și păstrau inițiativa pe întreaga lungime a frontului. Atacul către Ceasiv Yar urma a fi deschis de Divizia 98 Aeropurtată de Gardă, printr-o înaintare pe trei axe paralele, flancurile fiind asigurate de alte două înaintări ce ar fi trebuit să lărgească eventuala pătrundere.
În primele zile ale lunii februarie satele Bohdanivka și Ivanivske au fost puternic bombardate și atacate. Între cele două localități, cimitirul de la sud de Bohdanivka fusese apărat cu succes de ucraineni timp de mai multe săptămâni. În data de 9 Februarie cimitirul a intrat sub control rusesc, pătrunderea dintre cele două localități fiind extinsă în zilele următoare pe o adâncime de c.2 km. Această pătrundere a permis parașutiștilor ruși să atace Ivanivske dinspre est (18 februarie) și să ocupe câteva clădiri în sat (22 februarie). În data de 25 februarie, o nouă înaintare rusă între cele două sate a creat o situație periculoasă pentru apărători, confruntați acum cu perspectiva unui atac dinspre sud (la Bohdanivka), respectiv dinspre nord (la Ivanivske). Patru zile mai târziu, jumătatea estică a satului Ivanivske fusese ocupată de ruși.
Cu toate aceste pierderi, apărarea ucraineană a rezistat, iar rușii au fost nevoiți să-și reducă operațiunile pentru următoarele zece zile. În schimb, au intensificat bombardamentul, folosind toate tipurile de guri de foc și aviația.
În data de 21 martie 2024 rușii au reluat ofensiva, confruntându-se cu dronele Brigăzii 42 Mecanizate care au distrus mai multe blindate rusești. În ciuda pierderilor, parașutiștii ruși au pătruns încă 700 m în adâncimea pozițiilor ucrainene, pe un front lung de 3 km, mărginit de Bohdanivka și Ivanivske. Pe 24 martie, la doar un kilometru de districtul estic al orașului Ceasiv Yar, rușii au lansat un nou atac mecanizat, de-a lungul liniei de cale ferate, direct către oraș. Prinși sub tirul artileriei ucrainene – care a lovit cu precizie blindatele, dar și zonele de debarcare a trupelor – atacatorii au suferit mari pierderi, fiind forțați să se retragă. În aceeași zi, un alt atac masiv, lansat între Ivanivske și Klișiva, a avut ca obiectiv Dealul 215, ce domina pozițiile ucrainene de la Klișivka. Coloana de atac, ce includea 2 tancuri și mai multe transportoare blindate, a fost rapid reperată de ucraineni și distrusă de tirul artileriei.
Un fapt cu totul deosebit s-a petrecut în ziua de 26 martie 2024: o rachetă Iskander a lovit un centru de comandă ucrainean subteran din Ceasiv Yar, unde se presupunea că se aflau și ofițeri din structurile NATO. În aceeași zi, oficialii polonezi au anunțat decesul generalului Adam Marczak „neașteptat, din cauze naturale” – ceea ce a dus la emiterea ipotezei că s-ar fi aflat în structura bombardată.
Cum nici Bohdanivka, nici Ivanivske nu fuseseră complet ocupate – deși Ministerul Apărării rus anunțase cu câteva zile înainte ocuparea completă a celui din urmă, parașutiștii ruși au concentrat atacurile în pădurea dintre cele două localități în data de 31 martie, ocupând liziera acesteia după 3 zile de lupte grele. Această apropiere de cartierul estic al Ceasiv Yar nu putea fi exploatată, cât timp ucrainenii dețineau poziții în Ivanivske, amenințând flancul suduic al unei eventuale înaintări. Pentru a elimina această amenințare, rușii au reluat atacurile în Ivanivske în data de 1 aprilie, pierzând 6 tancuri și transportoare blindate. Șase zile mai târziu rușii au reușit să lărgească teritoriul controlat în cele două sate, iar în data de 9 aprilie ucrainenii au abandonat Bohdanivka, unde militarii din Brigada 200 Infanterie Motorizată au înălțat steagul rus.
Primul atac pentru ocuparea districtului estic s-a dat în ziua de 4 aprilie, fiind respins de apărătorii din Brigada 67 Mecanizată. Transportoarele BMP-2 au înaintat sub protecția barajului de artilerie, debarcând infanteriștii chiar la intrarea în oraș. În acel moment artileria ucraineană i-a lovit cu muniție cu dispersie. La scurt timp, rușii au trimis întăriri cu o a doua coloană (8 transportoare și c. 50 de infanteriști), dar și aceasta a fost împrăștiată de tirul artileriei.
Ca și în bătălia pentru Avdiivka, faptul că avioanele de atac rusești Suhoi Su-25 au putut opera nestingherite în zona frontului a favorizat masiv înaintarea rușilor. În unele cazuri, până la patru astfel de aparate atacau simultan pozițiile apărătorilor, țintind cu bombe de mare calibru orice clădire ce putea folosi ucrainenilor.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
