RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Forme de rezistență

   Glorioasa istorie a Armatei Roșii include numele a numeroase localități de pe teritoriul Europei estice și centrale, marcând victoriile sovietice din timpul „Marelui Război pentru Apărarea Patriei”. Mai puțin al doilea mare oraș al Ucrainei… pentru că Harkov (Harkiv în ucraineană) este sinonim cu unele dintre cele mai drastice înfrângeri suferite de sovietici în al Doilea Război Mondial. În octombrie 1941, germanii au ocupat orașul după Prima Bătălie pentru Harkov. În mai 1942, după victorii la Moscova și în contraofensiva de iarnă, sovieticii au fost din nou înfrânți grav în a Doua Bătălie pentru Harkov, pierzând peste 270 000 de oameni! În februarie-martie 1943 totul mergea în favoarea sovieticilor, care distruseseră armatele Axei la Stalingrad și erau în plină ofensivă. Apoi, feldmareșalul von Manstein a contraatacat „cu reverul”, obținând una dintre cele mai spectaculoase victorii germane în a Treia Bătălie pentru Harkov și stabilizând un front ce amenința să se prăbușească. Orașul va fi cedat de germani abia la sfârșitul lunii august 1943. În 2022 el avea să devină scena unei noi și neașteptate înfrângeri pentru Armata Rusă și un simbol al rezistenței ucrainene.

Ceremonia de absolvire a elevilor Școlii nr. 134 – una dintre cele 111 școli distruse de ruși în Harkov

   Harkov, populat de 1,4 milioane de locuitori, în majoritate etnici ruși, a fost primul oraș atacat de armata rusă în timpul invaziei din 2022, iar frontul din jurul său a rămas activ pe tot parcursul războiului. Bombardat încă de la primele ore ale invaziei, al doilea oraș ca mărime al Ucrainei a cunoscut un puternic și distrugător asediu de trei luni, pierderile în rândul civililor fiind considerabile în fiecare lună a războiului.

   Din prima zi a invaziei, Armata 1 Tancuri de Gardă – unitate de elită a Armatei Ruse – a înaintat dinspre Belgorod (pe teritoriul Rusiei) către Harkov, lovindu-se de rezistența Brigăzii 92 Mecanizată. La est de oraș sarcina pătrunderii a fost încredințată Armatei 6 Arme Combinate. În zilele de 25-27 februarie trupele ruse au pătruns în centrul orașului, fiind respinse după lupte crâncene, considerate de observatorii americani drept „cele mai grele din toată invazia”, cu pierderi semnificative de ambele părți. Primele ciocniri au avut loc la Țircuny, în nordul orașului, pe 25 februarie. Două zile mai târziu, rușii pătrunseseră în oraș, angajând lupte de stradă, extinse până în centru. În seara zilei de 27 februarie invadatorii fuseseră respinși din oraș, suferind pierderi grele. Armata 1 Tancuri de Gardă, nereușind să ocupe orașul, a hotărât să-l învăluie pe la nord, prin Ohtirka și pe la sud, prin Kupiansk – ocupat la 27 februarie. Ohtirka a rezistat însă, iar în zilele următoare, ucrainenii au stabilizat frontul la est de oraș pe linia Ciuhiuv-Balaklia.

O rachetă lovește clădirea administrației regionale din Piața Libertății (1 martie 2022)

 

   În dimineața de 2 martie a fost raportată aterizarea în oraș a parașutiștilor ruși, parte a unui asalt aerian amplu, ținta lor fiind un spital militar. Ca și în cazul celorlalte atacuri și acesta a fost respins. Cu o zi înainte,  la ora 08.01 dimineața, camerele de filmat surprinseseră o rachetă în momentul în care lovea clădirea administrației regionale din Piața Libertății. Uriașa explozie, calificată de președintele Zelenski drept „crimă de război”, a fost difuzată intens în media internațională, devenind un simbol al distrugerilor provocate de ruși asupra infrastructurii civile. Simpla deplasare pe străzile orașului devenise un risc uriaș, în condițiile în care numărul imobilelor lovite depășise deja 1000. Spitalul, folosit și ca adăpost contra bombelor, fusese și el lovit. Directorul spitalului, Eduard Rudenko, a anunțat că, în ciuda distrugerilor, personalul său își face datoria cu sprijinul voluntarilor.

   În primele zile ale lui martie, rușii au ocupat Balaklia. Mai la est, o importantă victorie a Armatei 6 Arme Combinate și a miliției din Luhansk a fost cucerirea orașului Svatove (3 martie), acțiune ce a permis asigurarea legăturii dintre trupele ce avansau către Harkov și cele care luptau în Luhansk, scurtându-se considerabil frontul rusesc. Pe 7 martie însă, ucrainenii au reluat Ciuhuiv, reușind să stabilizeze frontul Harkovului până la sfârșitul lunii. Începând cu 20 martie devenise clar că ofensiva rusă își pierduse suflul pe toate fronturile, mai puțin în Donbas. O echipă BBC a luat câteva cadre pe linia frontului, „într-o zi normală” (24 martie). O patrulă rusă încearcă să observe pozițiile ucrainene și este mitraliată dintr-o groapă individuală. Imediat apărătorii schimbă poziția de tragere, așteptându-se la reacția artileriei ruse… care întârzie doar câteva minute.

   Faptul că rușii suferiseră o înfrângere gravă și neașteptată la Harkov a fost confirmat indirect de conducerea de la Kremlin care, până la sfârșitul lunii martie, a decis demiterea ambilor comandanți de armate: generalul Vladislav Ierșov (Comandantul Armatei 6 Arme Combinate – în sectorul căreia își pierduseră viața 7 ofițeri superiori) generalul-locotenent Serghei Kisel  (comandantul Armatei 1 Tancuri de Gardă).

   Seria de contraofensive ucrainene ce au debutat pe întreg frontul nordic, începând cu 25 martie au dus la recuperarea de teren în zona Kiev și eliberarea din încercuire a orașului Sumy, asigurându-se astfel flancul nordic al apărătorilor de la Harkov. În următoarele săptămâni, trupele ruse se vor retrage din întreg teritoriul ucrainean ocupat în partea de nord a țării (Oblastul Sumy fiind ultimul eliberat la 6 aprilie), iar Armata 1 Tancuri de Gardă a revenit în Belgorod pentru refacere. Pe 1 aprilie un depozit de combustibil din Belgorod a fost lovit de elicopterele ucrainene, în urma unui raid care a făcut senzație în media: pentru prim dată de la începutul războiului fiind lovite ținte pe teritoriul Rusiei. La 30 aprilie presa ucraineană a anunțat eliberarea localității Ruska Lova de către o unitate de asalt a serviciului de informații, sub conducerea generalului-colonel Olksandr Sirski. Satul, plasat pe autostrada Kharkiv-Belgorod, fusese folosit de ruși pentru bombardarea marelui oraș.

Centura orașului Harkov – punctul maxim al pătrunderii tancurilor ruse (mai 2022)

   Luna mai a debutat cu o puternică ofensivă ucraineană, începută la vest de Harkov cu un atac dat de Brigada 72 Mecanizată către Udy și Prudianka, rezultatele fiind modeste.  La est de oraș Brigada 92 mecanizată și Brigada 127 Apărare Teritorială au atacat Brigada 61 Infanterie Navală rusă, eliberând șoseaua ce lega Harkov cu Stary Saltiv. La nord de oraș, Regimentul 437 Infanterie Motorizată a fost respins de unitățile ucrainene (Brigada 113 Apărare Teritorială). După data de 7 mai Brigada 92 mecanizată și Brigada 127 Apărare Teritorială își vor continua înaintarea către nord, lovind centrul frontului rus și atingând granița de stat la Ternova, unde soldații s-au fotografiat cu borna vopsită în culorile steagului ucrainean, făcând senzație în presa internațională. Strategii de fotoliu deja începuseră să vorbească despre un atac general către Belgorod, pe teritoriul Rusiei. Însă, contraofensiva ucraineană fusese efectuată în încercarea de a reduce presiunea creată la sud, de atacurile rusești în zona Izium. Linia de aprovizionare a trupelor ce luptau la Izium pornea din Belgorod și trecea prin Vovceansk, Veliki Burluk, Kupiansk și Brova. Pătrunderea ucraineană amenința această linie în apropiere de Vovceansk, iar rușii nu au avut de ales și au trebuit să trimită Brigada 27 Infanterie Motorizată de Gardă, fix la timp pentru a opri trecerea râului Severski Doneț. În zilele de 16-18 mai Brigada 92 Mecanizată crease un cap de pod la Stary Saltiv și trecuse râul, înaintând spre Buhaivka (nord) și Hotimlia (sud) pentru a-l extinde. Frontul a fost stabilizat de sosirea Brigăzii 27 Infanterie Motorizată de Gardă și a milițiilor din Luhansk, care au contraatacat, reocupând Ternova și Rubjine (18-19 mai). Situația gravă din Donbas a necesitat oprirea unei dintre cele mai reușite înaintări ucrainene (cu pătrunderi de 40-50 km) și trimiterea unor unități către sud, locul lor fiind luat de brigăzi de apărare teritorială cu capacitate ofensivă redusă.

Nici cel mai modern tanc rusesc, T-90M, nu a supraviețuit pe frontul Harkovului

   Prima jumătate a lunii iunie nu a adus schimbări majore ale frontului de la Harkov. O serie de localități au fost disputate: Kozacea Lopan (cea mai vestică), continuând spre est cu Țupivka, Prudianka, Lipți, Vesele, Ternova, Rubijne și Stary Saltiv  (unde capul de pod continua să se mențină). Pe fondul slăbirii rezistenței ucrainene – cele mai puternice unități fiind alocate frontului din Donbas unde se prefigura amenințarea unei înfrângeri grave – în intervalul 11-17 iunie rușii au reluat atacurile spre Harkov.

   Regimentele 107 și 437 Infanterie Motorizată au reușit să ocupe temporar Țupivka și Dementivka, apărate de Brigada 72 Mecanizată și Brigada 113 Apărare Teritorială. În centrul frontului Brigada 25 Infanterie Motorizată de Gardă și milițiile Republicii Populare Donețk au ocupat Vesele și Ternova apărate de Brigada 92 Mecanizată. Mai la est, Rubijne a fost ocupată de Brigada 138 Infanterie Motorizată de Gardă, care a respins Brigada 127 Apărare Teritorială și unități ale Forțelor Speciale Ucrainene.

   La începutul lunii iulie forțele ruse au reluat tentativele de a ajunge la Harkov. Pe 2 iulie Divizia 18 Infanterie Motorizată de Gardă a atacat Dementivka, fiind respinsă de Brigada 113 Apărare Teritorială. Atacul rușilor a vizat tăierea șoselei T2117 folosită de ucraineni și asigurarea autostrăzii E105, importantă pentru logistica atacatorului. Dementivka va fi atacată, tot fără succes, și în următoarele zile: pe 8,12 și 14 iulie. Mai la nord, satul Prudianka a fost atacat de Regimentul 437 Infanterie Motorizată, dar apărătorii (din Garda Națională Ucraineană) au rezistat cu succes.

   În toate aceste luni orașul a rămas sub tirul forțelor ruse, dovadă racheta S 300 care, în seara de 27 august, a lovit districtul istoric, recent renovat. Locuitorii – în prezent doar jumătate din populația înregistrată la începutul invaziei – s-au obișnuit cu „noua normalitate”. Timp de trei luni universul lor a fost adăpostul oferit de stațiile de metrou. În districtele nord-estice autoritățile și voluntarii ajută la repararea clădirilor afectate. Agricultorii își cultivă grădinile, unde se găsesc uriașe gropi săpate de obuze. Elevii au ținut chiar ceremonii de absolvire în ruinele care fuseseră, cu doar câteva luni înainte, școlile lor. În districtele mai puțin afectate de bombardamente pot fi văzute doamne elegante plimbându-se prin frumoasele parcuri ale orașului și pe Bulevardul Eroilor (fost Moscova) sau adolescenți socializând în localurile ce încă funcționează. Sunt doar câteva dintre formele de rezistență ale unui oraș care, de cinci luni, reprezintă cel mai nordic sector al frontului ruso-ucrainean.

Alexandru ȘTEFĂNESCU  este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…