RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Eforturi pe final de toamnă

   Luptele din zona Avdiivka au continuat cu intensitate variabilă. Brațul nordic al cleștelui ce strângea orașul a obținut cele mai importante câștiguri teritoriale, rușii folosind două axe de înaintare. Axa nordică a reușit în zilele de 8-16 noiembrie o serioasă pătrundere către Oceretyne. În același interval calendaristic, axa vestică a străpuns frontul stabilizat de zile bune pe rambleul căii ferate, pătrunzând în satul Stepove, în ziua de 14 noiembrie. În aceeași zi, pozițiile deținute de ucraineni în fabrica de cocs din nordul orașului Avdiivka au primit primele asalturi, rușii încercând să prăbușească întregul sector de front printr-o lovitură îndrăzneață. După ocuparea dealului artificial „Terrikon”, ruși au redus folosirea blindatelor în atac, bazându-se pe valurile de infanterie. Terenul nu permitea acumularea de tehnică de luptă de mari dimensiuni, blindatele fiind nevoite să parcurgă 10 km până la linia de contact, distanță ce le expunea atacurilor cu drone și loviturilor de artilerie, suferind pierderi de până la 50 % din vehicule. În consecință, transportoarele blindate nu mai depășeau zona de debarcare a trupelor de la Krasnohorivka, infanteriștii parcurgând pe jos restul distanței.

   Deși au reușit să pătrundă în câteva clădiri, atât în satul Stepove, cât și în fabrica de cocs, rușii au fost contraatacați de militarii Brigăzii 47 Mecanizate, dotată cu blindate „Leopard 2” și „Bradley” și obligați să părăsească pozițiile avansate. În dimineața zilei de 19 noiembrie, un „Bradley” a reușit să curețe cu foc zidul fabricii, folosit de ruși ca protecție în înaintarea asupra clădirilor din interior. În ziua următoare, luptele pentru alungarea rușilor dincolo de linia de cale ferată au continuat, ucrainenii contraatacând cu blindate dinspre Oceretyne și recuperând câteva linii de copaci în fața satului Stepove. În toate aceste zile, fabrica de cocs a fost puternic bombardată cu toate tipurile de muniție, rușii folosind inclusiv bombe de aviație FAB-3000 de 3 tone. Surprinzător, ca și în cazul uzinei din Mariupol, structurile industriale au rezistat destul de bine.

   În partea de sud a orașului, după mai multe atacuri eșuate, rușii au ocupat o linie de tranșee și jumătate din zona industrială. Brigada 110 Mecanizată a reușit să le provoace pierderi substanțiale (3 tancuri și 2 BMP), oprind avansul. Brațul sudic al cleștelui, în ciuda luptelor grele, a câștigat puțin teren – linia de apărare de la sud de satul Sieverne rezistând tuturor atacurilor. Spre deosebire de brațul nordic, câmpurile întinse de aici și apropierea de aglomerarea urbană din Donețk permiteau folosirea în masă a blindatelor în toate atacurile. Progresele erau însă inobservabile după o lună de luptă, blindatele eșuând în câmpurile de mine sau sub atacul dronelor. Nici măcar folosirea vehiculelor kamikaze – umplute cu sute de kilograme de explozibil și trimise în câmpurile de mine pentru a le detona – nu a avut mare succes, ucrainenii refăcând rapid porțiunea curățată prin minarea de la distanță permisă de muniția occidentală.

   În zilele de 18-19 noiembrie, pe lângă continuarea ofensivei în zona Avdiivka, rușii au extins teritoriul controlat la sud de Bahmut, în dreptul localității Klișivka, reducând câștigurile teritoriale obținute de ucraineni în toamna lui 2023.

   În aceleași zi însă, capul de pod peste Nipru de la Krinky a fost extins cu 2 km, ucrainenii stabilind poziții în pădurea de la sud de sat. Doi noi poduri de pontoane au fost edificate, facilitând aducerea de noi trupe și echipament greu. Rușii au contraatacat, dar pușcașii marini ucraineni nu au putut fi dislocați, în ciuda bombardamentului constant la care a fost suspus acest cap de pod. Cea mai mare amenințare pentru pozițiile ucrainenilor, lansatoarele termobarice, a fost eliminată grație observării câmpului de luptă cu numeroase drone și atacarea lansatoarelor cu noile octocoptere de mari dimensiuni „Baba Yaga”, de fabricație autohtonă.

   În data de 18 noiembrie media internațională a publicat știrea conform căreia un militar din cadrul Serviciului de Securitate al Ucrainei a stabilit un nou record în tragerea de la mare distanță, ucigând un soldat rus de la distanța de 3,8 km, folosind o armă de mari dimensiuni, de fabricație autohtonă, „Volodar Obriu” („Stăpânul Orizontului”).

   Între timp, un octombrie deosebit de cald a lăsat locul unui noiembrie rece și ploios (pe alocuri cu ninsori ușoare) care a inundat tranșeele și a transformat câmpul de luptă într-o mocirlă greu accesibilă chiar și celor mai agile vehicule.

 

 

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…