După contraatacul de succes executat în decembrie 2025 în urma căruia a fost recuperată o mare parte din orașul Kupiansk, comandamentul ucrainean a pregătit o nouă lovitură de senzație. Unitățile de asalt au fost rapid relocate din nordicul Kupiansk în sectorul sudic al frontului, în oblastul Zaporijia. În prima săptămână a lunii februarie 2026 acestea vor lansa o serie de atacuri locale în sectoarele Pokrovsk și Huliaipole.
Criza din acest sector își are originea în toamna anului 2024. Pe 1 octombrie 2024, ruinele orașului Vuhledar au fost ocupate complet de forțele rusești. Faimosul punct central al frontului de sud-est al Ucrainei, care rezistase atacurilor a sute de blindate rusești în primii doi ani de război cedase. Unitatea ucraineană care a condus apărarea orașului, Brigada 72 Mecanizată, a fost mutată din zonă la scurt timp după ce orașul a căzut pentru odihnă și recuperare, după doi ani consecutivi petrecuți pe linia frontului. În aceleași zile, 30 de kilometri mai la vest, Brigada 58 Mecanizată avea să părăsească frontul de la Velyka Novosilka fiind trimisă la granița de nord a regiunii Harkov. Era a doua unitate ucraineană „de frunte”, care acționase ca sediu pentru unități atașate într-un sector lat de aproximativ 20 km, și părăsea acum marginea sudică a regiunii Donețk. Aceste două rotații aveau să însemne sfârșitul stabilității frontului în sudul Donețkului.
În ultimele luni ale anului 2024, forțele rusești și-au continuat avansul și au creat o breșă adâncă între Vuhledar și Velika Novosilka. Unități ale Armatei 29 de Arme Combinate, în special Brigada 36 Pușcași Motorizați, au reușit să realizeze avansuri de 10 kilometri într-o singură zi – cifră relativ impresionantă în conflictul pozițional „post-2022”. Brigăzile 40 Infanterie Marină și 5 Tancuri au avansat pe flancul stâng al Brigăzii 36. Brigada 23 Mecanizată ucraineană a fost trimisă în grabă în zonă, încercând să sprijine două grupuri de luptă bazate pe Batalionul 48 Asalt și Centrul 169 Antrenament, dar flancul estic al poziției de Velika Novosilka se prăbușise deja. Bătăliile aveau să se desfășoare în mod similar la nord de Vuhledar, în ciuda densității mai mari a apărătorilor, culminând cu căderea orașului Kurakhove în prima săptămână a anului 2025.
Orașul Velika Novosilka, considerat un hub important în sudul Donețkului, a fost întărit în decembrie 2024 de Brigada 110 Mecanizată din sectorul Pokrovsk, călită în luptă – cu elemente suplimentare atașate pentru a compensa pierderile anterioare. Cu toate acestea, grupări rusești ajunseseră deja la râul Mokri Yaly, pe laturile de nord și sud-vest ale orașului Velika Novosilka, transformând întreaga zonă urbană într-un cap de pod peste un obstacol de apă. Mutarea atât a resurselor, cât și a personalului în și din oraș a devenit aproape imposibilă. Forțele ucrainene s-au retras peste râul Mokri Yaly, suferind pierderi substanțiale, iar Velika Novosilka a fost pierdută la sfârșitul lunii ianuarie 2025.
La sfârșitul iernii, mai multe brigăzi preluaseră apărarea acestui sector. De la est la vest, acestea erau Brigăzile Mecanizate 23, 141 (înlocuind cea mai mare parte a Brigăzii 110) și 31, care vor intra în componența noului Corp 20 de Armată. La vest de Velika Novosilka se afla Brigada 17 a Gărzii Naționale, responsabilă de zona din apropierea orașului Novosilka. Zona vulnerabilă a frontului sudic era ținută de trei brigăzi de Apărare Teritorială, desfășurate aici din 2023, având în componență diverse batalioane separate, foarte diferite ca dotare și pregătire.
Grupul rus „Vostok” și-a concentrat inițial forțele pe flancul său nordic. Armatele de Arme Combinate 29 și 36 au avansat lent la nord de Velika Novosilka în timpul primăverii, frontul stabilizându-se pe râul Vovcea în timpul verii, datorită rezistenței brigăzilor mecanizate ucrainene (întărite cu unități de asalt marin și aerian). În a doua jumătate a lunii iulie, grupul „Vostok” și-a mutat efortul principal spre flancul vestic. Atacurile au vizat Zelene Pole și Novosilka. Până la mijlocul lunii august, Temrivka se afla în mare parte sub control rusesc. Sectorul Brigăzii 110 de Apărare Teritorială, cu diversele sale batalioane atașate, a cedat încet în fața presiunii exercitate de Armatele de Arme Combinate 5 (Divizia 127, brigăzile 57 și 60) și 36 (brigăzile 5 și 37). Brigada 110 Mecanizată ucraineană a fost trimisă în grabă la sfârșitul lunii august, încercând să stabilizeze linia Berezove-Poltavka. Structura defensivă a fost însă prost organizată, fiind alcătuită dintr-un mozaic de companii și batalioane separate, reunite sub comandamente cu care nu aveau legături. Erorile din organizare au constituit o marcă distinctivă a frontului sudic din 2024 și una dintre principalele cauze ale eșecurilor apărării.
Forțele rusești luaseră acum Berezove și vizau punctul central al liniei defensive: Malynivka și Poltavka, aflate la 15 kilometri direct est de Huliaipole. Brigada 102 Apărare Teritorială se afla aici din 2022, ținând linia frontului la sud și est de Huliaipole. Întreaga conducere a Brigăzii 102 fusese schimbată în octombrie 2025, iar asta produs renunțarea la majoritatea procedurilor dezvoltate pe parcursul a 3 ani de operare în zonă. Au fost atașate mai multe batalioane, inclusiv din Brigada 125 Mecanizată Grea, Brigada 142 Mecanizată și Brigada 114 Apărarea Teritorială. Atât Poltavka cât și Malinivka au căzut în mâinile Brigăzii 57 Pușcași Motorizați până la sfârșitul lunii octombrie, batalioanele ucrainene atașate suferind pierderi mari. Uspenivka a căzut în fața atacurilor Diviziei 127 Pușcași Motorizați și a Brigăzii 60 Pușcași Motorizați în prima săptămână a lunii noiembrie. Acest lucru a deschis drumul rușilor către estul orașului Huliaipole.
Forțele rusești au continuat astfel să avanseze din Uspenivka și Poltavka, ajungând la autostrada Huliaipole-Pokrovske la sfârșitul lunii noiembrie. Diverse sate din câmpurile deschise dintre aceste două orașe mai mari au fost infiltrate și cucerite de forțele invadatoare, plasând Huliaipole într-o semi-încercuire. Regimentul 225 de Asalt ucrainean a fost rapid relocat din Sumy la sfârșitul lunii noiembrie. Acesta a preluat apărarea întregului sector Huliaipole, de la Dorojnianka la Dobropilia, și a reorganizat forțele de Apărare Teritorială. Intervenția regimentului nu a putut salva orașul, dar a reușit să încetinească avântul rușilor și să consolideze linia de apărare pe autostrada Huliaipole-Pokrovske în ianuarie 2026. Deși infiltrările inamice au continuat, acestea nu au fost lăsate să-și consolideze pozițiile în spatele liniilor ucrainene, așa cum se întâmplase în toamnă. În paralel, comandamentul superior ucrainean a desfășurat aici cea mai mare parte a Regimentului 1 de Asalt la nord de Regimentul 225, împreună cu diverse elemente ale Regimentelor 33, 24 și 210. Privind retrospectiv, această decizie ar fi putut fi un indiciu pentru comandamentul rus că obiectivul ucrainean nu era doar încetinirea avansului lor, ci reluarea inițiativei în zonă.
Situația se agravase în direcția Huliaipole după ce rușii ocupaseră localitatea și avansaseră rapid la nord-vest de localitate. Brigada 36 Pușcași Motorizați rusă a ocupat satul Ternovate în data de 30 ianuarie 2026 – situat la doar 6 km de râul Haiciur. În ziua următoare forțele ruse traversaseră râul și ocupaseră o secțiune din șoseaua TO401 care lega Huliaipole de Pokrovske. În următoarele zile, înaintarea către vest, pe un front relativ larg, va continua. Ținta principală era chiar marele oraș Zaparojie și se părea că nimic nu putea colmata breșa din acest sector. Pe 4 februarie însă, rușii s-au trezit „în beznă”…
Folosirea terminalelor Starlink s-a dovedit extrem de importantă pentru armata ucraineană încă din primul an de război. În mai multe rânduri însă, au fost semnalate cazuri în care și inamicul folosea astfel de terminale, achiziționate ilegal (de regulă din Emiratele Arabe Unite), fără ca uriașa companie deținută de miliardarul Elon Musk să ia vreo măsură. O schimbare majoră s-a produs pe 4 februarie 2026 când, la propunerea noului și foarte tânărului Ministru al Apărării din Ucraina, IT-istul de 34 de ani Mihailo Fedorov, toate terminalele folosite de ucraineni au fost înscrise într-o bază de date specială, celelalte care operează pe teritoriul Ucrainei fiind deconectate de către Space X. Efectul a fost imediat, ducând la paralizarea parțială a comunicațiilor rusești și oprirea mai multor acțiuni ofensive, dovadă a faptului că sistemul furnizat de Space X juca un rol important în coordonarea operațiunilor rusești și chiar în ghidarea dronelor.
Nemulțumirea milbloggerilor ruși s-a făcut imediat simțită în mediul online, iar la televizor, cunoscutul propagandist Soloviov a cerut bombardarea fabricilor Starlink și doborârea sateliților utilizați de compania lui Musk.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
