RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Dincolo de fluviu

   Cum Rusia a preluat inițiativa pe fronturile din de Est și din Sud, comandamentul ucrainean a decis la mijlocul lunii octombrie lansarea unei operațiunii peste Nipru, în sectorul Herson. Fără a putea exploata eventualul cap de pod creat, scopul acestei operațiuni a fost de a reduce presiunea din sectoarele estice al frontului și de a demonstra că armata ucraineană nu a pierdut complet capacitatea de a duce acțiuni ofensive. Debarcarea urma a fi realizată cu bărcile cu motor, metalice sau din cauciuc – pe care Ucraina le-a primit din SUA începând cu anul 2021 – capabile să atingă 25 km/h și să transporte 5 soldați complet echipați.

   Debarcările de toamnă fuseseră precedate de acțiuni similare în vara aceluiași an. În data de 26 iunie 2023, ucrainenii au debarcat în satul Daci, de cealaltă parte a Podului Antonov. Deși nu au reușit să extindă capul de pod, ucrainenii au respins cu succes toate atacurile rusești, majoritatea sprijinite de blindate. Debarcarea de la Daci a fost considerată un experiment reușit, așa ca ucrainenii au repetat acest tip de acțiune în noaptea de 8 august, când 7 bărci cu motor au debarcat 40 de militari din Brigada 129 Apărare Teritorială lângă satul Kozaci Laheri. Capul de pod a trebuit abandonat o săptămână mai târziu, în urma atacurilor rusești. În aceeași zi însă (15 august 2023), ucrainenii au încercat, fără succes, să debarce la Korsunca, iar nouă zile mai târziu la Kardașinka. De menționat că toate aceste acțiuni au fost purtate de militari din brigăzile de Apărare Teritorială 123, 124, 125 și 129.

Capul de pod de la Krinky fotografiat dinspre fluviu (decembrie 2023)

   În zilele de 23-25 septembrie 2023 patru brigăzi de Pușcași Marini (35, 36, 37 și 38) au fost trimise de pe frontul din Zaporijia (unde realizaseră cea mai consistentă penetrare a frontului rus din timpul contraofensivei de vară) în zona Herson. Cele patru mari unități, reunite în Corpul de Armată 30 Pușcași Marini, reprezentau o forță de c.13 000 de militari bine pregătiți (unii în Marea Britanie) și echipați. Ei au reintrat în luptă la mijlocul lunii octombrie, după ce artileria ucraineană a bombardat puternic pozițiile rusești de pe malul drept al Niprului de la Sahi Oleșki la Nova Kahovka. În noaptea de 13 spre 14 octombrie 80 de militari au fost aduși pe insulele din apropierea podului Antonov. Cu atenția rușilor concentrată asupra noilor veniți, adevărata debarcare s-a produs 7 km mai la est, în noaptea de 16 octombrie. Două plutoane din Brigada 36 au trecut râul  și au ocupat satele Piscianivka și Poima, în zilele următoare fiind urmați de încă 300 de militari. Pozițiile au fost pierdute 5 zile mai târziu, în urma contraatacurilor rusești.

   Ucrainenii nu au renunțat însă la aceste debarcări și, în data de 19 octombrie două grupe din Brigada 35 au debarcat la Krinky (întărite cu alte 3 grupe, 11 zile mai târziu), iar pe 21 noiembrie noi militari au fost debarcați la nord de la Oleșki. În data de 27 noiembrie două detașamente de pușcași au reușit să ocupe poziții în pădurea din vecinătatea satului.

Capul de pod de la Krinky (un perimetru lung de 2,5 km și lat de 500 m) nu a putut fi extins după jumătatea lunii noiembrie, întăriri fiind trimise aproape zilnic pentru a păstra teritoriul ocupat în fața asalturilor și pentru a face față pierderilor suferite în urma bombardamentelor zilnice. Bărcile cu motor au fost vânate constant de dronele rusești, fiind pierdute cu sutele. În replică, celebrul detașament de drone „Păsările lui Madiar” au distrus zeci de vehicule rusești de toate tipurile, rețeaua rutieră săracă permițând supravegherea facilă a tuturor căilor de acces.

   În ciuda acestor dificultăți, c.300 de pușcași marini (rotiți constant) – protejați de drone și tirul artileriei plasate pe celălalt mal – au păstrat capul de pod de la Krinky, care, până la începutul anului 2024 a continuat să atragă noi și noi atacuri rusești (purtate de brigăzile 810 Infanterie Marină de Gardă, 61 Infanterie Marină și 28 Infanterie Motorizată), toate soldate cu pierderi consistente în oameni și blindate. Fiecare clădire a satului a fost rasă de bombardamentele zilnice, rușii folosind atât muniție termobarică, cât și numeroase bombe cu planare FAB-500. La începutul lunii decembrie în zonă a fost adusă și recent înființata Divizie 104 Aeropurtată rusă.  Regimentul 328 din cadrul acestei divizii a atacat din trei direcții capul de pod, suferind pierderi considerabile în oameni și cel puțin 10 blindate, majoritatea mașinilor fiind avariate de drone și artilerie la câțiva kilometri de linia de contact. Un alt atac puternic, dat în zilele de 21-22 decembrie, a dus la penetrarea centrului dispozitivului ucrainean, dar pușcașii marini au reușit izolarea și eliminarea grupării ce pătrunsese în Krinky și restabilirea dispozitivului defensiv.

   Poate cel mai spectaculos eveniment l-a constituit aducerea unei prețioase și rare baterii de rachete Patriot în zona capului de pod pentru a-l proteja de atacurile aviației ruse, care lansa zilnic peste 50 de bombe cu planare (și peste 100 în unele zile!). Cum astfel de lansări se executau de la c.50 km de țintă și de la altitudini mari (12 000 m), avioanele atacatoare erau dincolo de raza de acțiune a apărării antiaeriene ucrainene (de regulă sistemul Buk M1). Situația s-a schimbat în data de 22 decembrie, când 3 avioane de vânătoare-bombardament Suhoi Su-34 au fost doborâte de rachetele Patriot, 6 aviatori pierzându-și viața. Reușita s-a datorat unei ingenioase tactici: plasarea unui radar de mici dimensiuni în apropierea capului de pod și activarea radarului instalației Patriot abia după ce radarul cu rază scurtă de acțiune a identificat țintele. În acest fel, sistemul de avertizare al avioanelor atacatoare detecta radarul după ce acestea erau deja mult în raza de acțiune a rachetelor americane. Sistemul va mai revendica două victorii în ziua următoare, deasupra Mării Negre, doborând un avion de vânătoare Suhoi Su-30 și un avion de atac Suhoi Su-24M – acțiuni ce vor reduce drastic activitatea aviației în zona capului de pod.

   În luna ianuarie, în ciuda dificultăților deosebite, capul de pod a fost păstrat, devenind un veritabil magnet pentru forțele ruse. Pe lângă numeroasele pierderi în oameni și blindate, cele mai scumpe echipamente au fost pierdute de ruși pe frontul de la Herson: sofisticatul sistem de detectare a artileriei 1K148 „Yastreb-AV” (distrus de HIMARS pe 3 ianuarie); avionul de supraveghere radar A-50 (doborât deasupra Mării de Azov pe 14 ianuarie); avionul de comandament Il-22 (avariat deasupra Mării de Azov pe 14 ianuarie).

 

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…