Un moment critic pentru apărătorii ucraineni a intervenit în data de 10 august 2025, într-o perioadă în care diverse publicații pro-occidentale titrau optimist „ofensiva de vară a Rusiei și-a pierdut suflul”.
Sectorul de front Pokrovsk fusese în atenția întregii planete timp de peste un an. Nenumărate eforturi, atât din parte atacatorilor, cât și din partea apărătorilor, s-au consumat în acest spațiu vast. Cu aproape un an mai devreme, ucrainenii declanșaseră chiar o ofensivă surpriză în regiunea Kursk, în încercarea disperată de a reduce presiunea din Donețk și a încetini înaintarea rapidă a rușilor în acest sector. La mijlocul lunii aprilie 2025, eforturile defensivei păreau că dau roade, frontul de la sud și est de Pokrovsk cunoscând o relativă stabilizare. La sud de oraș, contraatacată puternic, Armata a XX-a rusă a fost nevoită să adopte o postură defensivă.
Evoluția frontului în sectorul Pokrovsk
Forțați să caute noi soluții, comandanții ruși și-au îndreptat privirea 30 km mai la est. În data de 16 aprilie 2025 pușcașii motorizați ai Regimentului 242 rus au ocupat satul Kalionve. În aceeași zi, 10 km mai la vest, rușii au încercat tăierea șoselei TO504, artera de legătură între Pokrovsk și Konstantinivka. Din cauza crizei de infanteriști, ucrainenii erau nevoiți de luni bune să trimită tancuri solitare în misiuni de distrugere a punctelor ocupate de inamic. Astfel de acțiuni nu permiteau neapărat reocuparea pozițiilor importante, dar provocau rușilor pierderi semnificative. Într-o acțiune de acest tip, în luptele pentru TO504, un tanc ucrainean a înaintat singur și a tras 5 proiectile explozive de foarte aproape asupra unei fabrici de procesare a cărnii, ocupată de ruși la est de Yelizavetivka. Satul amintit mai sus și zona înconjurătoare au fost ținute cu succes de Brigada 14 „Cervona Kalina” a Gărzii Naționale a Ucrainei, în ciuda atacurile puternice din zilele de 17-27 aprilie, soldate cu distrugerea a numeroase vehicule.
Comandantul Diviziei 20 ruse a ales atunci să mențină presiunea asupra acestui sector prin incursiuni limitate, dar și-a concentrat forțele câțiva kilometri mai la est, către Tarasivka. Acest sector era apărat de militari din Brigada 157 Mecanizată și Brigada 111 Teritorială, postați aici din luna ianuarie. Ambele brigăzi aveau majoritatea efectivelor compuse din oameni recent mobilizați, cu deja cunoscutele carențe în instruire și, ca urmare, suferiseră pierderi considerabile. Bombardați puternic de artilerie, atacați constant cu drone și nevoiți să respingă atacurile în viteză date de ruși pe motociclete, recruții au cedat și s-au retras. Satul a fost complet ocupat în ultima zi a lunii aprilie, iar rușii au înaintat rapid către localitățile vecine (Nova Poltavka, Novolenivka, Olexandropil), pe o rază de 6 km, trimițând în mare viteză transportoare cu trupe. Deși au suferit pierderi considerabile, multe dintre mașini au reușit să debarce soldații transportați, infiltrând astfel satele din zonă, înainte ca ucrainenii să poată reface linia de apărare.
În data de 12 mai 2025 frontul din acest sector a devenit chiar vitala șosea TO504, rușii reușind să o reteze în dreptul satului Malinivka. Un rol important în exploatarea străpungerii de la Tarasivka l-au jucat echipele de asalt pe motociclete, capabile să se deplaseze rapid și dispersat, pentru a ocupat pozițiile importante în continuarea înaintării. Concomitent, rușii au reușit o bună coordonare a acțiunilor a două mari unități în ofensivă. După străpungerea realizată de militarii Diviziei 20 Motorizată, exploatarea breșelor și continuarea înaintării a revenit camarazilor din Divizia 6 Motorizată. Un exemplu în acest sens sunt atacurile date în viteză de Regimentul 57 „Lupii Bașkiri” care, în data de 18 mai, au ocupat pozițiile fortificate dintre Malinivka și Nova Poltavka. Numărul redus al apărătorilor a permis „lupilor” să-și lanseze în viteză maximă vehiculele transportoare peste tranșee și chir prin câmpurile de mine. Odată atinse tranșeele ucrainene, rușii coborau și începeau curățarea pozițiilor, aruncând în aer cu încărcături explozive orice bunker care oferea rezistență. Procedeul era repetat în același mod, pe măsură ce înaintarea continua.
În paralel cu desfășurarea evenimentelor de la Tarasivka, câțiva kilometri mai la sud, rușii au reușit un atac spectaculos, traversând râul Kazeny Torets și ocupând localitatea Miroliubivka în data de 17 mai. Înaintarea, cumulată cu cea de la Malinivka, punea în pericol de încercuire pozițiile din satul Yelizavetivka. Aceeași situație și pe flancul estic al pătrunderii de la Tarasivka, unde o altă divizie rusă, 150 Infanterie Motorizată (atașată Armatei a VIII-a), a înaintat paralel cu vectorul vecin, pe partea estică a autostrăzii H20. Trebuie menționat că această înaintare a avut ca punct de plecare tot ziua de 17 aprilie 2025, făcând parte din același efort ofensiv, ținta fiind localitatea Zoria, ai cărei apărători erau acum în pericol de încercuire. „Cazanul” de la Zoria a fost complet eliminat de ruși în data de 1 iunie, dar numărul ucrainenilor luați prizonieri în aceasta semi încercuire s-a dovedit extrem de redus: doar 13 militari.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
