Dintre toate sectoarele unde rușii au desfășurat acțiuni ofensive în toamna anului 2025, cel mai mult teren a fost câștigat în Zaporijia, în direcția orașului Huliaipole. Plasat la 100 km sud-vest de Pokrovsk, acest oraș avea o importanță strategică deosebită, fiind singurul centru urban pe o rază de 35 km, în vasta stepă ucraineană. Căderea sa ar fi permis forțelor ruse să întoarcă flancul estic al întregului front din Zaporijia.
Încă din septembrie 2025, în direcția sa fusese lansată Armata a 5-a Arme Combinate care, după două luni de lupte, avansase 20 km și încerca să încercuiască orașul. La sfârșitul lunii noiembrie orașul era semi încercuit, batalioanele de trupe teritoriale ținând cu greu piept brațului nord-estic al cleștelui care se strângea în jurul localității.
Ofensiva către Huliaipole își are originea în altă acțiune de succes a rușilor, analizată anterior: ocuparea orașului Velika Novosilka (în ianuarie 2025). Un centru urban relativ mic, plasat pe teren plat și compus, în principal, din cartiere de case, Huliaipole era legat de restul țării prin două șosele importante: TO814, în vest și TO401, în nord. Câteva acțiuni ofensive fuseseră lansate pe întreg frontul din Zaporijia în iulie 2025, dar efortul major rus s-a concentrat pe ocuparea întregului sud al oblastului Donețk. După această reușită, rușii s-ar fi putut îndrepta către nord pentru a crea o străpungere majoră a întregului front sudic. Dar, pe această direcție, râul Vovcea crea un obstacol natural ușor de apărat, iar, în spatele lui erau grupate câteva brigăzi mecanizate ucrainene. În schimb, axa vestică, Velika Novosilka – Huliaipole era protejată doar de unitățile de apărarea teritorială (Brigăzile 110, 105 și 102 ) și oferea posibilitatea învăluirii întregului front din Zaporijia.
Primele lovituri au fost executate pe această axă la începutul lunii septembrie, în direcția satului Novosilivka. Satul a fost puternic bombardat de aviație și artilerie, iar căile de aprovizionare au fost blocate prin atacuri cu drone. Siberienii din Brigada 36 Infanterie Motorizată au luat cu asalt satul. Odată ocupat și pozițiile din el consolidate, au aplicat aceeași schemă tactică în satul vecin, Sosnivka. Lipsiți de sprijin după ce au pierdut un tanc T-72 (lovit de mai multe drone și imobilizat), apărătorii au evacuat satul în data de 11 septembrie 2025.
În aceeași zi, 9 km mai la sud, Brigada 37 Infanterie Motorizată a atacat satele Ternove și Novomihailivka, ocupându-le după două zile de lupte. Filmările din timpul luptelor indică faptul că aceste sate erau apărate doar de 15-20 de militari din Apărarea Teritorială, care nu beneficiau nici de un relief favorabil defensivei – terenul fiind prefect plat și descoperit – și nici de sprijinul dronelor proprii. În acest sector rușii au dezvoltat rapid înaintarea folosind Brigada 5 tancuri pentru a ocupa Kalinovske (22 septembrie), apoi Verbove (5 km mai la vest, ocupat pe 28 septembrie). A fost nevoie de intervenția de urgență a Brigăzii 110 Mecanizată, care a contraatacat folosind vehicule blindate, dar și drone utilizate cu abilitate. Verbove a fost reluat de ucraineni.
În zilele de 15-17 septembrie, mai la sud, rușii au ocupat satele Olivske și Novodanivka și întreg flancul grupării din Zaporijia părea că se prăbușește.
La începutul lunii octombrie, apărarea ucraineană s-a regrupat pe linia râului Ianciur, al cărui curs era paralel cu frontul, centrul liniei fiind orașul Uspenivka. Poziția reprezenta ultima liniei de apărare până la orașul Huliaipole. Rușii s-au apropiat metodic de linia râului, ocupând satele din vecinătate, în primele săptămâni din octombrie. Cu ocazia ocupării unuia dintre sate, Novohrihorivka, au fost înregistrate video noi crime de război: rușii din Brigada 60 Infanterie Motorizată ucigând trei militari ucraineni răniți.
Respinși la Verbove, rușii „au virat” către sud-vest, ocupând satul Privilia (17 septembrie) și amenințând flancul nordic al liniei de apărare de pe Ianciur. Frontul a fost stabilizat prin trimiterea rapidă a Brigăzii 142 Mecanizată și a Batalionului 3 Mecanizat din Brigada Prezidențială. Momentan stopați pe flancul nordic al liniei de apărare, rușii au atacat două zile mai târziu pe flancul sudic, Brigada 57 ocupând satul Poltavka. În zilele următoare presiunea a fost menținută pe întreaga linie a râului Ianciur, rușii consolidându-și pozițiile pentru a forța cursul de apă. În tot acest timp, aviația a bombardat puternic rutele de aprovizionare din spatele liniei.
Străpungerea liniei de pe Ianciur s-a produs în primele zile ale lunii noiembrie, rușii luând cu asalt Uspenivka, ocupată complet de militarii din Regimentul 218 Tancuri în data de 5 noiembrie. Pierderea localității a destabilizat complet apărarea în acest sector, în doar trei zile rușii înaintând către vest între 4 și 6 km pe toată lungimea acestui sector. Patrulele Diviziei 127 ruse ajunseseră la 8 km de primele case din Huliaipole. În timpul acestei înaintări, în data de 15 noiembrie o probă video certifica executarea a doi prizonieri ucraineni, în apropiere de Rivnopilia.
La începutul lui decembrie, rușii au început infiltrările în Huliaipole. Inițial dinspre sud-est, apoi dinspre est, în ziua de 9 decembrie militari ruși fiind localizați pe străzile Vilna și Naberejna.
În paralel, efortul ofensiv a fost reluat la celălalt capăt al frontului din Zaporijia, pe malul Niprului, dar și în centrul acestuia, la Orihiv, unde ucrainenii sunt cei care recâștigă o parte din localitatea Mala Tokmacika.
Frontul din Zaporijia constituie doar unul dintre sectoarele activate de ruși în lunile noiembrie și decembrie 2025, în cadrul unui uriaș efort ofensiv, coordonat cu presiuni diplomatice pentru a forța Ucraina să încheie o pace defavorabilă.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
