RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Cobra și mangusta

Când ne gândim la fauna zonelor calde, nimic nu inspiră mai multă teamă decât temuta cobră. Mușcătura ei teribilă include suficient venin cât să ucidă zece oameni sau chiar un elefant. Totuși, teribila reptilă pierde deseori lupta contra unui mamifer mic și deloc fioros: mangusta. Micuța herpestidă provoacă șarpele mușcându-l de coadă, apoi îl obosește sărind în lateral, iar când energia acestuia se reduce considerabil, îi zdrobește craniul cu o mușcătură puternică și bine țintită.

Timp de două luni ucrainenii au anunțat ofensiva pe frontul sudic, către Herson. Au pregătit-o cu un bombardament intens și au lansat-o în forță. Timp de o săptămână atenția tuturor a fost concentrată în această zonă. Atacuri dese, lupte crâncene, pierderi mari de ambele părți. Puține informații de partea ucraineană (de regulă, doar numele localităților eliberate), multe videoclipuri din media rusă (echipament distrus, întăriri ce sosesc în ritm accelerat în zonă –  inclusiv modernele tancuri T-90). Apoi, pe 6 septembrie, armata Ucrainei „a mușcat” la 500 km nord de Herson, pe frontul de la Harkov, „capul șarpelui”.

Pentru ruși, dar și pentru media europeană, surpriza a fost totală. Ceea ce analiști militari au denumit un „atac oportunist” cauzat de relocarea forțelor ruse în sud, s-a dovedit a fi principala contraofensivă ucraineană. În zilele anterioare fuseseră bombardate importantele hub-uri logistice rusești de la Kupyansk și Seminovka. Nimic nou pentru frontul Harkovului unde bombardamentele sunt ceva cotidian. Apoi, pe 6 septembrie, forțele ucrainene au înaintat către Balakliia. În zilele următoare media occidentală și rusă au anunțat „importantul succes al contraatacului oportunist”…mesaj care în doar 4 zile s-a transformat în „prăbușirea frontului rus de la Harkov”.

Începând cu ultimele zile ale lunii august, pe frontul de la Harkov ucrainenii au acumulat o importantă grupare de forțe care a scăpat observației inamicului, în contextul începerii contraofensivei din sud. Forțele grupate includeau Brigăzile de Apărare Teritorială 112 și 113 în fața localității Cikalovske, în nordul viitoarei zone de atac, și Brigăzile 3 Tancuri și 71 Jager (infanterie ușoară) la sud de Balakliia, în sudul viitoarei zone de pătrundere. Aceste forțe trebuiau să acționeze pentru fixarea inamicului, înainte ca lovitura principală să fie dată în centru, între ele, de o consistentă grupare de manevră: Brigăzile 92 și 93 Infanterie Mecanizată, Brigăzile 25 și 80 Trupe Aeropurtate, parte a Bigăzii 3 Tancuri și Trupele Speciale „Kraken”.

La 6 septembrie, gruparea de manevră a lovit pozițiile rusești la nord de Balakliia, reușind surprinderea tactică. Rușii sunt respinși spre malul stâng al Donețului și pierd pozițiile de la Verbvinka. În primele două zile ucrainenii au pătruns peste 20 km în adâncime, recuperând c.400 km² și ajungând la nord de Izium – cel mai important hub logistic din zonă.

 

Începutul ofensivei ucrainene : 6 septembrie 2022

 

În data de 8 septembrie, unitățile SOBR (trupe de reacție rapidă din cadrul Gărzii Naționale Ruse) pierd importanta poziție de la Balakliia. Luptele vor continua în oraș până pe 10 septembrie, ucrainenii capturând aici cel mai mare depozit de muniții din zonă. Tot în ziua de 8 a fost capturat un ofițer superior rus (purtând uniformă de locotenent-colonel), identificat ca fiind generalul-locotenent Andrei Sicevoi, comandantul Districtului Militar Vestic.

Pe 9 septembrie moralul rușilor s-a prăbușit complet, fiind raportate retrageri precipitate, abandonarea armamentului și fuga spre est chiar înainte să intre în contact cu trupele ucrainene. Administrația instaurată de ruși a ordonat evacuarea localităților Izium, Veliki Burluk și Kupiansk. Finalul zilei i-a găsit pe ucraineni în ultima dintre acestea  – centru logistic unde se intersectau mai multe căi ferate ce asigurau aprovizionarea întregului front. În ziua următoare, în ciuda trimiterii în grabă a rezervelor ruse, Kupiansk și Izium căzuseră, ucrainenii înaintând acum spre Lyman. Către finalul zilei, anumite unități erau în apropiere de Lisihansk, ceea ce anula singurul rezultat notabil obținut de ruși în această campanie: eliberarea întregului teritoriu al autoproclamatei Republici Populare Luhansk.

Pe 10 septembrie pătrunderea ucrainenilor recuperase un teritoriu de 2500 km², iar forțele ruse au trebuit să abandoneze în grabă hub-ul logistic  de la Izium după căderea orașului Kupiansk, pentru a evita încercuirea. La Moscova, un spectaculos foc de artificii marca Zilele Orașului, iar Vladimir Putin inaugura cea mai mare roată carusel din lume „Soarele Moscovei” (închisă a doua zi). Puțin mai devreme, purtătorul de cuvânt la Ministerului Apărării din Rusia anunțase „regruparea forțelor din Balakliia și Izium în Donțek …pentru atingere scopurilor operațiunii speciale”, după o tăcere de multe zile care exasperase atât media rusă, cât și pe unii politicieni naționaliști. Era o recunoaștere a înfrângerii după modelul deja consacrat de eșecul în bătălia pentru Kiev, din aprilie. Și tot în stilul tipic rusesc, în seara următoare, obiective de infrastructură cu caracter civil au fost lovite de rachetele Kalibr, în încercarea de a lăsa fără energie electrică oblasturile Poltava, Sumy, Harkov, Odessa, Dnepropetrovsk și Donețk. „Pedepsirea” civililor nu a afectat înaintarea armatei ucrainene în Luhansk, în ziua următoare fiind eliberat Svatove.

 

Ofensiva ucraineană: 6-9 septembrie 2022

 

Pe un front semiamorțit, unde câștigurile teritoriale se numărau în 5-10 kilometri și câteva nume de sate, armata ucraineană a executat o strălucită ofensivă fulger, pe un front larg, cu o penetrare considerabilă (70 km). Peste 20 de localități din oblasturile Harkov și Donețk fuseseră eliberate, iar  administrația militară și civilă instaurată de ocupant, înlăturată complet. Numărul inamicilor uciși și capturați este estimat la câteva mii. Pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial unități întregi ale armatei ruse fuseseră complet distruse, un expert militar comparând înfrângerea cu dezastrul suferit de sovietici în a Doua Bătălie pentru Harkov (1942). Istoria militară a ultimei jumătăți de secol nu a mai înregistrat un succes ofensiv comparabil din octombrie 1973: Operațiunea Abyrei-Halev a armatei israeliene în timpul Războiului de Yom Kippur.

 

Alexandru ȘTEFĂNESCU  este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…