În iulie 2022, forțele ruse au ocupat Siverodonețk și Lisiceansk, ajungând la doar 40 km de importantul centru Sloviansk. În calea lor spre obiectiv stătea un orășel al cărui nume avea să fie sinonim cu cea mai lungă bătălie din acest război: Siversk. Ultima oportunitate de a ocupa rapid Siversk și a înainta către Sloviansk a fost irosită de ruși în mai 2022, când au încercat o trecere în forță cu blindatele peste râul Sivesky Doneț la Bilohorivka. Tentativa a eșuat, rezultând cea mai faimoasă poză a războiului cu numeroase carcase de blindate înșirate pe ambele maluri ale unui curs de apă. A urmat contraofensiva ucraineană din toamna 2022 și frontul s-a stabilizat la câțiva kilometri est de oraș, cunoscând fluctuații insignifiante.
În următorii trei ani, ucrainenii l-au transformat într-o veritabilă fortăreață, capabilă să reziste și după căderea Bahmutului, care proteja sudul frontului de la Siversk. De fapt, rezistența pozițiilor de la Siversk nu a permis rușilor să înainteze prea mult către vest după ce au ocupat Bahmut.
La începutul lunii septembrie 2025, după trei ani de lupte, Armata 3 Arme Combinate rusă (anterior Corpul 2 de Armată al Republicii Populare Luhansk) împinsese frontul doar 5 km, apropiindu-se de oraș dinspre est. Cu un an înainte, rușii ordonaseră mai multe anchete în privința conducerii acestei armate, fiind ordonate destituiri pentru corupție, management defectuos și raportări false.
Schimbarea comandanților a dat rezultate, noua echipă reluând, încet și metodic, înaintarea către Siversk, încercând o învăluire pe ambele flancuri. În data de 25 septembrie 2025, pozițiile din pădurea Serebrianka, la nord-est de oraș au fost cucerite. O lună mai târziu, rușii au încercat extinderea străpungerii de aici cu o coloană mecanizată, condusă de un tanc „porc spinos” – poreclă dată blindatelor acoperite cu sute de rețele de sârmă pentru protecție. După o înaintare de 5 km coloana a fost oprită, pierzând numeroase vehicule. S-a dovedit însă un minor succes tactic, pentru că în data de 28 octombrie Brigada 7 Infanterie Motorizată a înaintat masiv pe întregul sector nordic la frontului, ocupând terenul dintre râul Siversky Doneț și oraș.
Terenul era pregătit pentru un nou asalt major asupra orașului. Planul rus viza o înaintare concentrică cu Brigada 7 Infanterie Motorizată dinspre nord, Brigada 123 Infanterie Motorizată dinspre est și Brigada 88 Infanterie Motorizată dinspre sud. La începutul lunii octombrie 2025, rușii reîmprospătaseră forțele ce urmau să participe la atac și concentraseră o serie de subunități mecanizate.
În fața lor era Corpul 11 de Armată ucrainean, cu trei mari unități dispuse de la nord la sud: Brigada 81 Aeropurtată, Brigada 54 Mecanizată și Brigada 10 Asalt Montan „Edelweiss”. Componenta esențială a planului apărătorilor era de a ține inamicul cat mai departe posibil de aria urbană pentru a nu începe lupte de stradă în care partea rusă era avantajată. Cât timp rușii erau ținuți în afara orașului ei rămâneau constant expuși atacurilor cu drone, în peisajul plat al stepei. Deja operatorii de drone din cadrul Grupului 81 „Apași” făcuseră ravagii, introducând mortalele drone până în adăposturile militarilor ruși din Serebrianka. Dar, dronele nu puteau opri singure infiltrările de trupe ruse, mai ales că vremea se înrăutățise considerabil, iar terenul ce separa pozițiile rusești de Siversk era de doar 4 km. Corpul 11 de Armată avea aceleași probleme ca și restul marilor unități ucrainene, cea mai dureroasă fiind lipsa infanteriștilor care să permită păstrarea nivelului combativ al unităților ce țineau frontul.
În data de 29 octombrie 2025 a început un nou atac de proporții pe frontul de la Siversk. Brigada 88 rusă a înaintat 1 500 m dinspre sud, fiind oprită în satul Zvanivka. În același timp, dinspre est, detașamentele de asalt din Brigada 123 au ocupat teren de-a lungul terasamentului căii ferate, iar în ziua următoare s-au apropiat la 500 m de primele case din zona urbană.
Faza a doua a asaltului a început în data de 9 noiembrie, când Batalionul „Zaria” din cadrul Brigăzii 123 a curățat tranșeele aflate la 700 m de oraș, folosind drone-bombardier și atacuri cu infanteriști dotați cu încărcături explozive pentru a curăța adăposturile. Cinci zile mai târziu a fost rândul Brigăzii 7 ruse să înainteze dinspre nord, folosind Batalionul 1 „Sloviansk”, sprijinit îndeaproape de drone, care vânau orice militar ucrainean, fie că era protejat de clădiri sau tranșee.
Primele case din Siversk au fost ocupate de militarii Brigăzii 123, în partea de sud a orașului, în data de 17 noiembrie 2025. Acțiunea a favorizat înaintarea celorlalte subunități ale brigăzii care atacau dinspre est, permițându-le să pătrundă în oraș.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
