RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Cazul Annei de Kiev

   În primăvara anului 2024, președintele Zelenski și-a exprimat dorința de a forma 14 noi brigăzi, ce ar fi trebuit să asigure mult încercatelor forțe armate ucrainene un sprijin absolut necesar. În timp ce partea ucraineană ar fi asigurat militarii, înarmarea și dotarea noilor unități ar fi căzut în sarcina statelor din NATO.

   În martie 2024, Statul Major ucrainean anunța crearea unei noi brigăzi, cu numărul 155, ce urma a fi comandată de Dmitro Riumșin, fostul comandant al celebrei Brigăzi 47 Mecanizată. În lipsa tehnicii de luptă grele, brigada a fost încadrată ca „Infanterie”. Franța și-a asumat înzestrarea și pregătirea noii brigăzi care a devenit „Mecanizată” și botezată Anne de Kiev, după soția regelui Henri I, regina Franței.

   Recrutările pentru noua unitate au început în forță în luna iunie 2024, brigada ajungând la mijlocul lunii iulie la 3882 militari. Din păcate, chiar în acea lună și în luna următoare 2550 dintre aceștia au fost mutați pentru a reface forța combativă a altor unități. Practic, a fost luat aproape întreg personalul pregătit complet, munca de organizare trebuind luată de la cap. În luna august, brigada deja înregistrase 217 cazuri de dezertare, acoperite prin acțiuni de mobilizare „cu forța”.

   În septembrie 2024, 1924 de militari rămași în brigadă au fost intens pregătiți în Franța, la Mourmelor Le Grand, accentul punându-se pe folosirea noilor arme și vehicule de proveniență franceză. Pentru acestea, statul ucrainean a plătit 900 milioane de euro. Dintre cei pregătiți, doar 51 de oameni aveau mai mult de un an de serviciu militar, alți 459 de oameni aveau mai puțin de un an în armată, iar restul fuseseră mobilizați cu doar două luni în urmă (câțiva luați de pe stradă cu câteva zile înainte). Cum ofițerii nu se cunoșteau între ei, iar doar o treime din posturile de subofițeri erau ocupate, unii oameni au fost promovați pe loc.

   În timpul antrenamentului din Franța s-au înregistrat mai mult de 50 de cazuri de dezertare, majoritatea celor implicați provenind din cei 150 luați de pe stradă cu puțin timp înainte. Unul dintre dezertori va spune că doar măsurile dure de securitate luate de francezi (care patrulau perimetrul unității cu câini de pază și drone) au împiedicat o dezertare în masă. Cea mai mare parte a Brigăzii 155, c. 4000 de oameni recent mobilizați, a rămas pentru pregătire în Ucraina… ceea ce practic anula major efectele efortului francez. În rândul acestora se vor înregistra 924 de dezertări.

   Majoritatea celor pregătiți în Franța au revenit în Ucraina la mijlocul lunii noiembrie, cu excepția comandamentului brigăzii care a urmat un curs special de două săptămâni. În aceste două săptămâni însă, oamenii și tehnica de luptă a brigăzii a fost din nou folosită pentru umple golurile altor unități de pe front, batalioanele constituie cu grijă de francezi fiind dezmembrate.

   Îngrozit de situația găsită la întoarcerea din Franța, Riumșin, rămas acum cu 4000 de oameni slab pregătiți și demotivați, a făcut eforturi pentru reorganizarea brigăzii. Însă, Comandamentul Operațional Vest – structura superioară responsabilă de dezmembrarea succesivă a brigăzii – l-a găsit vinovat pe Riumșin de cazurile de dezertare înregistrate în Franța, înlocuind toată conducerea unității. Noul comandant, generalul Taras Maximov, fostul comandant al Brigăzii 14 Mecanizată, a venit cu o echipă ce nu cunoștea deloc oamenii, iar experiența ei de luptă era foarte redusă.

   În luna decembrie dezertările vor continua atingându-se un total de 1924 cazuri de dezertare în intervalul martie – decembrie 2024. 90% dintre dezertori nu proveneau dintre militarii antrenați în Franța, ci dintre cei pregătiți în Ucraina. Comandamentul ucrainean a încercat să întărească unitatea trimițând câțiva instructori din Brigada 10 Montană „Edelweis” care să ofere un curs tactic rapid. Rezultatele cursului nu puteau avea un impact major. În plus, brigada avea doar 150 de drone, niciun fel de contramăsuri electronice, vehiculele încă nu primiseră „cuștile” de protecție, iar proiectilele de 120 mm pentru mortiere nu funcționau. Cu toate acestea, unitatea a fost declarată aptă de luptă și trimisă pe front. Brigada 155 a ajuns în cel mai fierbinte sector al frontului, în fața localității Pokrovsk și mai la sud, în punga de la Kurahove, fără a avea timp să se aclimatizeze cu atmosfera luptei. Conform jurnalistului Butusov, oamenii s-au luptat cu mult curaj, dar pierderile suferite au fost ridicate din cauza lipsei de experiență.

   Cazul Brigăzii 155 nu este unul izolat în armata ucraineană, dar a fost primul mediatizat pe larg. A pus în discuție atât eficiența stagiilor de pregătire oferite de țările NATO, cât și corupția din interiorul armatei ucrainene. Franța a onorat din plin dotarea și pregătirea unității, în conformitate cu cerințele ucrainenilor.  Unul dintre militarii marii unități, Marian Bezuhla va comenta în social media: „Francezii au încercat să specializeze brigada, dar nu au salvat-o de deciziile stupide ale generalilor noștri care au distrus unitatea”.

   În ianuarie 2025, președintele Zelenski a renunțat la crearea de noi brigăzi, concentrând resursele disponibile pentru întărirea celor existente.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…