După o lună de inactivitate, Putin a fost împins să acționeze. Planul său inițial se baza pe o iarnă grea care ar fi înghețat operațiunile militare, casele europenilor și cheful de luptă al ucrainenilor. Iarna mereu fusese cel mai important aliat militar al Rusiei, poate i-ar fi adus și acum victoria. Dar luna septembrie a fost mai bogată în evenimente decât sperase liderul de la Kremlin, atât pe frontul militar, cât și pe cel diplomatic. Înfrângerea rapidă și neașteptată pe frontul Harkovului a fost o nouă palmă dată armatei ruse care i-a redus cuceririle din Ucraina cu 10%, afectând teritoriul singurului oblast ocupat în întregime de ruși: Luhansk. Moralul armatei s-a prăbușit iar în țară suporterii liniei Kremlinului s-au radicalizat, cerând implicarea masivă și pedepsirea vinovaților. Critici au fost formulate în toată media, dar și de liderul cecen Kadârov. Chiar și cunoscuta propagandistă de la postul Rossiya-1, Olga Skabaeva (cea care voia să demilitarizeze NATO, în luna mai) și-a apostrofat invitații, păstrători ai vechii linii: „Oamenii se uită la noi, ar trebui să îi respectăm. Ei așteaptă adevărul din partea noastră. Armele americane sunt numai bune. Blocul NATO este puternic, întreaga lume occidentală s-a aliat împotriva noastră, există o mulțime de specialiști [de partea ucrainenilor], ei au reușit în regiunea Harkov.”
Pe frontul diplomatic, deplasarea la summit-ul Organizației de Cooperare de la Shanghai nu i-a adus lui Putin niciun sprijin politic din partea Chinei, Indiei și Turciei, ai căror lideri i-au mai și cerut să pună capăt războiului și au avut grijă să se lase așteptați la întâlnirile bilaterale. Gazdele de la Samarkand „l-au plasat” pe canapea, lângă Lukașenko, pozițiile de onoare fiind acordate lui Erdogan și Xi Jinping. La înmormântarea reginei Marii Britanii nu a fost invitat, iar la Adunarea Generală a Națiunilor Unite l-a trimis pe ministrul de externe Lavrov… care a plecat imediat după ce și-a ținut speechul în Consiliul de Securitate pentru a nu auzi criticile celorlalți membri.
În dimineața zilei de miercuri, 21 septembrie, Vladimir Putin și-a recunoscut public, într-un discurs către națiune, ceea ce știa deja toată lumea: operațiunea militară specială a eșuat. Ca orice dictator ce încearcă să-și legitimeze puterea absolută (și) prin realizări militare, Putin a anunțat mobilizarea parțială. Altfel spus, după ce oficialii ruși au anunțat constant că „operațiunea militară specială” în Ucraina se desfășoară conform planului, brusc președintele a cerut suplimentarea efectivelor cu încă 300 000 de oameni… deci cu încă o dată și jumătate numărul celor cu care începuse în februarie atacul asupra Ucrainei. Pentru a preveni o reacție a locuitorilor din marile orașe ale Rusiei europene – singurii ruși care par a conta în ochii Kremlinului – s-a ales mobilizarea parțială, justificată de faptul că armata rusă „se confruntă nu doar cu formațiuni neonaziste, ci, practic, cu întreaga mașină militară a Occidentului colectiv”. Deocamdată au fost vizați doar cetățenii „în rezervă și care au făcut deja stagiul militar în cadrul Forțelor Armate, care au anumite specializări militare și o experiență corespunzătoare.”
Aeroportul Vnukovo din Moscova luat cu asalt în ziua mobilizării de tinerii care părăsesc Rusia
(sursa: Twitter, Ukraine World)
Rănit în uriașul orgoliu, liderul de la Kremlin a reacționat în stilul pokeristului învățat să joace la cacealma, escaladând: dublarea efectivelor din Ucraina, referendum de anexare a zonelor ocupate după modelul Crimeea 2014 (deși Rusia nu controlează complet vreun oblast, iar recunoaștere internațională nu va exista pentru falsele „consultări populare”) și amenințarea cu arma nucleară!
Decizia mobilizării trebuie analizată pe mai multe planuri. Planul 1: Oamenii. Fără îndoială, Rusia va putea mobiliza numărul dorit… dar în câteva luni. Deși mobilizarea a început în ziua discursului aparatul militar este „ruginit” și nu s-a mai confruntat vreodată cu o asemenea situație. Conform vloggerilor ruși care susțin linia Kremlinului, treaba comisariatelor este departe de a fi mulțumitoare. În media rusă au fost raportate sute de cazuri în care persoanele mobilizate nu corespundeau cerințelor, comisariatele încercând să obțină numărul de soldați vizat într-un timp record. Astfel au fost chemați: persoane fără experiență militară, cu probleme de sănătate sau chiar în prejma pensionării (la Prudboi, Volgograd), bărbați de peste 50 de ani (în Caucazul de Nord, unde listele de mobilizare nu mai fuseseră actualizate), tați cu numeroși copii (70 numai în Buriatia). Contactat telefonic de un fals birou de încorporare, Nikolai Peskov, fiul purtătorului de cuvânt al Kremlinului, a spus că „Eu sunt domnul Peskov… voi rezolva problema la un alt nivel.” Cei care nu și-au permis „un alt nivel” au reacționat violent: un tânăr din Irkuțk l-a împușcat pe comisarul militar chiar în biroul de încorporare; femeile din Daghestan au atacat polițiștii veniți să le încorporeze bărbații (pe 25 septembrie), iar în Buriatia (plătitoarea unui greu tribut uman în primele luni de război) au avut loc proteste. Societatea rusă, până acum destul de puțin afectată de război, a început să se trezească și să caute soluții. Mii de tineri au manifestat în 40 de orașe, înfruntând brutalitatea organelor de represiune. Mulți s-au revoltat în online, cerând lui Putin și parlamentarilor din Duma de Stat să plece ei pe front. Cei mai practici au ales zborul cu avionul în afara Rusiei, fapt ce a aglomerat aeronavele și a dus costul unui bilet pentru Georgia la câteva mii de euro. Alții, locuind mai aproape de granițe, au folosi vehiculele pentru a trece în țările vecine, inclusiv în Mongolia. Cea mai căutată frază pe Google a devenit : cum pot pleca din Rusia?
Protest contra mobilizării la Iakuțk (sursa: Sky News)
Planul 2: Dotarea. Campania din Ucraina a demonstrat clar limitele sistemului logistic rus. În prezent, trupele ce țin frontul de 1000 km au din plin doar muniție. În rest, totul lipsește, de la alimente, echipament, mijloace de comunicație, până la tehnică de luptă modernă și tancuri. Cum va acoperi sistemul logistic rus nevoile a încă 300 000 de oameni este imposibil de estimat. Nu e de mirare de ce Valeri Zalujni, comandatul șef al Armatei Ucrainene a comentat încrezător: „am lichidat armata de profesioniști a Rusiei, este timpul să facem la fel și cu cea de amatori”. Planul 3: Moralul. După 7 luni de război continuu, în care nu au fost rotiți pentru repaos în spatele frontului și au suferit pierderi considerabile, soldații ruși din Ucraina nu au cum să aibă un moral ridicat. Inițiativa este pierdută și tot ce pot face este să reziste cât mai bine în pozițiile pe care le ocupă, în fața unui inamic superior numeric și motivat. Iarna nu se anunță ușoară, iar întăririle din Rusia vor trebui să o petreacă în kit-urile sovietice din anii 1970-1980, ceea ce nu pare deloc încurajator.
În aceeași săptămână, cel mai important furnizor de armament al Rusiei a început să cunoască tulburări. Moartea unui tinere în arestul Poliției Moravurilor din Teheran (unde ajunsese pentru că nu purta hijabul) a dus la declanșarea unui val nemaiîntâlnit de proteste în Iran, care au debutat pe 16 septembrie și au cuprins 15 orașe. În ciuda intervențiilor brutale (soldate cu uciderea a 35 de persoane), a sutelor de arestări, a închiderii accesului la internet pentru a opri răspândirea informațiilor (problemă remediată de Starlink-ul lui Elon Musk), regimul de la Teheran se dovedește incapabil să oprească „răzvrătiții” în fruntea cărora sunt femeile iraniene, frustrate de deceniile de oprimare. Conform tradiției, SUA au fost acuzate că încearcă destabilizarea țării, pentru că, vorba unui cunoscut vlogger rus „intervențiile Poliției Moravurilor s-au mai lăsat cu victime”. Democrațiile sunt amenințate cu înghețul, în timp ce dictaturile se supraîncălzesc.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
