În data de 12 ianuarie 2026 s-au împlinit 1418 zile de la începutul „operațiunii militare speciale” declanșate de Kremlin contra Ucrainei. 1418 zile este un umăr de referință deoarece istoriografia sovietică și mai târziu rusă l-a stabilit ca durată pentru Marele Război Patriotic (confruntarea dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică în Al Doilea Război Mondial). Departe de a aduce o cotitură decisivă, anul 2025 s-a dovedit favorabil părții ruse, dacă ne raportam pur statistic. Armata rusă a ocupat 5 300 km2, față de 3 348 km2 cât ocupase în 2024. Cele mai mari suprafețe au fost cucerite pe direcțiile de înaintare, de la nord la sud: 533 km2 în direcția Sumy; 233 km2 în direcția Kolodyazne; 475 km2 în direcția Siversk (inclusiv orașul); 296 km2 în direcția Torețk (inclusiv orașul); 605 km2 în direcția Pokrovsk (inclusiv orașul); 556 km2 în direcția Kurahove (oraș ocupat în 2024); 1 316 km2 la nord de Velika Novosilka (oraș ocupat la sfârșitul anului 2024); 366 km2 în direcția Huliaipole (inclusiv orașul).
Au fost ocupate doar câteva orașe de dimensiuni reduse, pentru care s-au purtat lupte grele: Siversk, Ceasiv Yar, Torețk, Pokrovsk, Mirnograd și Huliaipole. Cinci dintre acestea se află în oblastul Donețk, iar majoritatea au fost cucerite în ultimele săptămâni ale anului. De menționat faptul că, în ciuda concentrări forțelor pe această principală direcție ofensivă, rușii au ocupat Pokrovsk abia după un an de lupte.
Este adevărat că teritoriul ocupat în 2025 reprezintă c.0,67% din întreg teritoriul Ucrainei, dar trebuie subliniat și faptul că pierderile suferite de armata rusă pentru fiecare km2 ocupat sunt ceva mai mici față de cele estimate pentru anul anterior. Mai mult, raportul pierderilor umane pentru cele două armate pentru anul analizat este doar foarte puțin favorabil părții ucrainene, unii analiști estimând pierderi aproximativ egale. Conform mai multor surse, în anul 2025 rușii au reușit să recruteze 400 000 de noi militari pentru a menține ritmul de înaintare și a suplini pierderile lunare estimate la 30 000 de oameni. Cifra este imposibil de verificat și face de neînțeles decretul președintelui rus de mobilizare a rezerviștilor din rezerva activă.
La începutul anului 2026, Rusia controla 99,68% din oblastul Luhansk, 78% din oblastul Donețk, 75% din oblastul Zaparojia și 75% din oblastul Herson (nicio schimbare față de anul 2022) – acestea fiind regiunile „anexate oficial” de Federația Rusă încă din 2022. În plus a fost realizată o pătrundere în oblastul Dnepropetrovsk de 0,5% și a fost menținută o parte a teritoriilor din oblastul Harkov 4,64% și oblastul Sumy 1%.
Armata ucraineană s-a aflat în defensivă în cea mai mare parte a anului 2025, renunțând la operațiuni spectaculoase dar costisitoare și cedând teren atunci când situația a cerut-o pentru a evita pierderi inutile. În a doua jumătate a anului a fost capabilă să execute o serie de contraatacuri încununate de succes în Dobropilia și Kupiansk. Au fost luate o serie de măsuri organizatorice pentru a spori flexibilitatea armatei, permițând comandanților de corp de armată să reacționeze rapid la amenințările ivite pe câmpul de luptă.
La începutul unui nou an de război perspectivele sunt sumbre. În ciuda a numeroase runde de negocieri pentru pace, mediate de partea americană, a devenit clar că nu se va ajunge ușor la un acord și partea rusă doar a profitat de naivitatea diplomației americane pentru a câștiga timp și a submina sprijinul occidentului pentru Ucraina. Principalele motive pentru care nu s-a putut ajunge la un acord pot fi grupate în câteva categorii mari. În primul rând, Rusia nu a atins niciunul dintre obiectivele stabilite la începutul invaziei dar, în anul 2025 s-a aflat constant în ofensivă, așa că prelungirea războiului ar putea aduce o perspectivă favorabilă. În al doilea rând, armata ucraineană continuă să reziste. Este adevărat că a pierdut deseori teren și este depășită numeric, dar până acum nu am văzut vreun semn de colaps structural. Iar cu armata încă foarte solidă, Zelenski nu va putea ceda întregi oblasturi doar pentru că Rusia o cere.
Pentru anul 2026 este foarte probabil ca armata rusă să păstreze inițiativa și să continue strategia aplicată în 2025: presiune pe întregul front pentru a eroda apărarea și utilizarea rezervelor pentru a exploata o eventuală breșă, indiferent de direcția pe care aceasta apare.
Apărarea ucraineană va continua să prioritizeze defensiva în anumite sectoare și să accepte cedarea graduală de teren în altele. Principala problemă va rămâne lipsa de soldați, în condițiile în care doar în 2025 s-au înregistrat 185 000 de cazuri de dezertare, iar c. 2 milioane de bărbați mobilizabili au părăsit țara. În condițiile actuale, rezerva mobilizabilă rămasă în țară poate permite Kievului încă 1-2 ani de rezistență, înainte ca mecanismul său militar să intre în colaps. Singura soluție pentru a prelungi rezistența constă în robotizarea forțelor armate (cu drone și UGV- roboți tereștrii folosiți pentru transport, evacuarea răniților, dar și atacarea pozițiilor inamice) – proces deja început – și concentrarea eforturilor pe îmbunătățirea pregătirii și dotării unităților existente.
Principalele direcții de înaintare vor fi în Donețk: Lyman (în nord), cu posibilitatea extinderii către marile centre urbane Sloviansk și Kramatorsk; Konstantinivka (în centrul frontului), deja semi încercuită; Dobropilia (în sudul oblastului). Așa cum au dovedit-o anul anterior, rușii ar putea evita luptele în puternic fortificatul Donețk pentru a ocupa un teritoriu mai mare în zone mai slab apărate, precum Zaporijie, Dnepropetrovsk sau Harkov. De asemenea, luptele pentru orașul Kupiansk vor continua, acesta reprezentând pivotul apărării în zona râului Oskil.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
