RĂZBOIUL DE LÂNGĂ NOI – Alexandru ȘTEFĂNESCU – Bătălia pentru Pokrovsk

   Ofensiva rusă în direcția Pokrovsk a fost una dintre cele mai importante acțiuni ale acestui război. La 1 noiembrie 2024, după ce înaintaseră pe parcursul întregii veri, rușii se aflau la porțile importantului hub logistic. Prima linie de apărare, la 10 km sud-est de oraș, alcătuită din localitățile Selydove, Novohrodivka și Hrodivka, fusese capturată. Apărătorii se agățau acum de satele înconjurătoare – Mirnohrad, Șevcenko, Pișceane, Kotlyne și Udacine – aflate la 4 km de Pokrovsk. Însă, rușii nu au înaintat direct către acestea, alegând varianta unei ofensive la sud de oraș, unde apărătorii nu dispuneau de forțe suficiente. Pe tot parcursul lunii noiembrie au înaintat lent, folosind mici unități de infanterie pentru a infiltra pozițiile ucrainene.

   În primele zile ale lui decembrie 2024 rușii au încercat și o abordare frontală, însă au fost opriți de bombele lansate de dronele Brigăzii 38 Pușcași Marini. Mai la sud, o coloană de blindate a fost lovită de artileria ucraineană, dar o parte din BMP-uri au reușit să debarce infanteria la marginea pădurii. În data de 4 decembrie rușii au pătruns în satul Șevcenko, ocupând micile așezări de la sud de sat. În zilele următoare pușcașii Brigăzii 74 Motorizate „Cânii Turbați” au asaltat Șevcenko, ocupând 2/3 din localitate, inclusiv o serie de poziții bine amenajate ale ucrainenilor. Pentru a restabili situația ce amenința să devină catastrofală, comandamentul ucrainean a trimis Batalionul 425 de Asalt „Scala”. În ciuda pierderii a 2 transportoare M113 și a două blindate Bradley, militarii de elită ai Ucrainei au stopat un atac rus și au recuperat o serie de poziții. Cu ocazia acestor confruntări a ieșit în evidență noua tactică folosită de ruși. După ocuparea unei localități, ei o fortificau imediat, plasând rapid mine pe căile de acces pe care inamicul le-ar fi putut folosi în cazul unui contraatac.

   Pătrunderea rusă la sud de Pokrovsk a fost constant extinsă pe parcursul lunii decembrie, ajungând la o lățime de 13 km, rușii presând atât în direcția orașului, cât, mai ales la sud de acesta. Terenul plat din această zonă favoriza inamicul superior numeric, dar atacatorii au plătit un preț consistent. Același teren nu permitea camuflarea vehiculelor, care erau vânate de roiuri de drone.

   Începutul anului 2025 a găsit orașul Pokrovsk amenințat dinspre sud de forțe ruse întinse pe un front de 31 km: Brigada 5 „Oplot” (la est de Pokrovsk), Brigada 53 Motorizată (la sud de Pokrovsk), Brigada 74  Motorizată, Brigada 15 Motorizată „Husarii Negri” și Brigada 30 Motorizată (toate în pătrunderea de la sud de oraș).  În fața lor erau apărătorii ucraineni din mai multe unități: Brigăzile 117 Mecanizată, 1 Tancuri și 38 Pușcași Marini (la est de oraș), Brigada 25 Aeropurtată (la sud de oraș), Brigada 155 Mecanizată și Brigada 32 Mecanizată (la sud-vest de oraș). În direcția pătrunderii ruse erau plasate Brigada 59 Motorizată și Brigada 153.

   Atacurile ruse au început încă din 3 ianuarie 2025, iar după două săptămâni de lupte crâncene, rușii ocupaseră Pișceane și erau la limita localităților Kotlyne și Udacine. În a doua parte a lunii ianuarie cele două importante sate au fost puternic atacate de ruși, apărătorii trimițând tancuri pentru a slăbi presiunea asupra lor. La est de oraș se contura un alt pericol major, deoarece rușii atinseseră intersecția de la Vodvijenka – șoseaua ce lega Pokrovsk de Konstantinivka – existând pericolul secționării frontului ucrainean din Donbas. La finalul acestei luni a fost înregistrat maximum pătrunderii ruse în direcția Pokrovsk, rușii ocupând aproape complet Kotlyne și deschizând drumul sud-vestic către oraș.

   Înaintarea rusă a creat un larg front de 25 km la sud de Pokrovsk și tot ce mai rămânea invadatorilor era să se repeadă asupra orașului, începând cu data de 1 februarie 2025. Dar, aparent inepuizabila ofensivă rusă a rămas fără suflu și a urmat o săptămână de odihnă, până în data de 7 februarie…când ucrainenii au contraatacat puternic în mai multe sectoare ale frontului de la sud de Pokrovsk. Planificatorii ucraineni au  renunțat la ideea concentrării forțelor și executarea unei lovituri puternice pe o singură direcție, optând pentru atacuri pe multiple direcții cu grupe tactice reduse numeric.

   Prima lovitură a fost executată de Brigada 68 Jager care a lansat un atac în direcția Pișceane reușind să ajungă până în centrul satului. „Câinii Turbați” din Brigada 74 rusă au fost forțați să abandoneze localitatea. În zilele următoare ucrainenii au contraatacat la est de Pokrovsk (pentru a proteja intersecția de la Vodvijenka), dar și către vârful pătrunderii de la sud de oraș. În data de 26 februarie un alt puternic contraatac ucrainean a dus la recuperarea satului Kotlyne.

   În luna următoare, în timp ce rușii încercau să recupereze Pișceane, ucrainenii au atacat la sud de Udacine. Lovitura, executată în forță și rapid, a pus pe fugă garnizoana rusă. În data de 5 martie, după ce creaseră presiuni pe flancuri prin multiple atacuri, ucrainenii au lovit centrul dispozitivului rus la Șevcenko.

Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…