Termenul poate duce cu gândul la „wunderwaffe”, folosit intens de propaganda nazistă în al Doilea Război Mondial pentru a încuraja rezistența eroică a trupelor germane ce ar fi trebuit să câștige timp industriei proprii pentru a produce armele ce ar fi decis soarta conflictului. El este însă foarte des folosit în presa românească cu privire la actualul război ruso-ucrainean, în paralel cu cel preluat din media americană „game changer” (schimbător de joc). În cele peste o sută de zile de război, sintagma a fost omniprezentă, doar armele-minune sunt mereu altele.
Indiscutabil, vedetele primei luni de război au fost armele antitanc Javelin și NLAW, dar și dronele turcești Bayraktar. Cu ochii întregii planete ațintiți către Kiev – ținta celei mai mediatizate dintre ofensivele sovietice din cadrul invaziei – aceste arme nu doar că au permis ucrainenilor să obțină o victorie pe cât de nesperată, pe atât de importantă, dar au mai și pus sub semnul întrebării viitorul tancurilor.
Cea mai sofisticată armă antitanc din arsenalul NATO, FGM-148 Javelin a intrat în folclorul ucrainean. În serviciul armatei americane din 1996, arma a devenit vedetă în media abia în primele zile ale invaziei rusești din 2022. Pe 18 martie, surse din Pentagon afirmau eficiența uluitoare a acesteia: din 112 lansări, 100 rachete loviseră țintele, în condiții reale de luptă. Surse independente îi acreditează până în prezent peste 900 de vehicule blindate căzute victimă de la începutul invaziei. O imagine care a circulat în social media, denumită „Sfânta Javelina”, înfățișează o Maria Magdalena, pictată în stilul Bisericii Ortodoxe, ținând în brațe un lansator de rachete Javelin. Este cel mai cunoscut simbol al rezistenței ucrainene.
Alături de Javelin, mai mică, mai ușoară, mai puțin sofisticată și mult mai ieftină NLAW (de fabricație britanico-suedeză) a câștigat o reputație de eficiență pe bani puțini și cu o pregătire minimă. Circa 3600 de rachete fuseseră livrate Ucrainei până la jumătatea lunii martie, iar un oficial ucrainean considera că 30%-40% dintre pierderile suferite de ruși în tancuri s-au datorat acestei arme, folosite de la distanță mică.
Deși dronele sunt utilizate în război de mai mulți ani, iar în Ucraina primii care le-au folosit în mod eficient au fost rușii în 2014, invazia rusă din 2022 este considerată de presă primul „război al dronelor”. Deși ambele tabere operează o mare diversitate de astfel de vehicule zburătoare, turcii de la Baykar sunt cei care au punctat cel mai bine la capitolul imagine, cu mica dar puternica Bayraktar TB2. Mai compactă și mai ușoară decât omoloagele americane, Bayraktar, a lovit convoaiele de aprovizionare ale forțelor ruse în aproape toate direcțiile de înaintare: spre Kiev, spre Jitomir, spre Herson și pe mare, distrugând blindate, elicoptere, numeroase camioane, piese de artilerie, posturi de comandă, două bărci de patrulare Raptor (pe 2 mai, lângă Insula Șerpilor) dar și mai multe sisteme antiaeriene care are fi trebuit să protejeze trupele rusești de astfel de atacuri. Poate cel mai interesant episod este scufundarea crucișătorului Moskva (13-14 aprilie), când dronele TB2 au reușit „să țină ocupat” sofisticatul sistem radar al navei, creând o diversiune absolut necesară pentru rachetele ucrainene ce au lovit nava. Deși contramăsurile ruse au început să-și arate eficiența, în lunile aprilie și mai raportându-se pierderea mai multor drone, arma câștigase deja o largă popularitate, fiindu-i dedicat și un cântec.
Pentru a nu rămâne mai prejos în fața etalării de eficiență vestică, la 19 martie Rusia a anunțat distrugerea unui depozit de armament al aviației ucrainene, cu o zi înainte, la Deliatyn (Oblast Ivano-Frankivsk), folosind, pentru prima dată în istorie, o rachetă hipersonică Kh-47M2 Kinjal. În ziua anunțului, aceeași armă a fost folosită contra depozitului de combustibil de la Konstantinovka. La scurt timp, pe site-ul televiziunii de stat ruse Zvezda a fost postat un filmuleț, realizat dintr-o dronă Orlan-10, cu atacul asupra depozitului de la Deliatyn, aflat la doar 100 km de granița României.
Folosirea unor arme foarte noi și foarte scumpe pentru distrugerea unor ținte de importanță secundară, care puteau fi atinse cu tipurile de rachetele aflate de mai mulți ani în uz, s-a dorit un mesaj trimis către vestici că Rusia deține capacități de lovire superioare celor occidentale, vectorii respectivi putând purta, la nevoie, focoase nucleare de 100-500 kt. Oficialii ucraineni au confirmat atacurile, fără însă a putea preciza tipul de armă folosit, însă mesajul a fost clar recepționat în cancelariile occidentale: scutul antirachetă american poate fi străpuns! Succesul propagandistic a fost considerabil, timp de circa două săptămâni media occidentală tratând pe larg amenințare reprezentată de aceste rachete, luând în considerare și declarația președintelui american Biden la CNN (21 martie 2022): „Rusia tocmai a folosit racheta hipersonică, pentru că este singurul lucru despre care sunt siguri că poate trece. Este aproape imposibil să o oprești”.
La sfârșitul lunii aprilie, pe frontul din zona Harkov, și-a făcut apariția cel mai modern și mai puternic tanc rusesc T-90M Proryv-3 – apariție intens mediatizată. Era o metodă de a arăta lumii că Rusia deține blindate mult superioare intens utilizatelor tancuri T-72 și T-80, proiectate în era sovietică, modele ce eșuaseră lamentabil în fața rezistenței ucrainene, echipată cu arme antitanc occidentale. Pe 4 mai, primele fotografii cu un T-90M distrus, a cărui carcasă încă fumega, au fost publicate în media ucraineană, vestea făcând înconjurul lumii. Blindatul fusese lovit de un lansator de grenade fără recul Carl Gustaf de 84 mm, de fabricație suedeză, lângă localitatea Stary Saltiv. Clipul cu lovitura, postat în social media pe 10 mai, a făcut într-o singură zi 650 000 de vizualizări. Era încă o lovitură pentru imaginea armatei ruse, și așa profund afectată de evoluția ostilităților în două luni și jumătate de război.
Pe 20 mai, agenția rusă Tass a publicat o știre conform căreia cel mai modern avion de vânătoare al Rusiei, Su-57, avion cu capacități stealth, a fost folosit în luptă, începând cu luna martie. Știrea se baza pe o sursă din cadrul complexului militar-industrial, agenția neavând o confirmare oficială. Su-57 ar fi fost utilizat pentru a lovi cu rachete ținte la sol, operând în afara zonei acoperite de apărarea antiaeriană ucraineană.
În ultimele două săptămâni, lansatoarele de rachete multiple americane sunt noile arme-minune către care se îndreaptă atenția presei, sperându-se, din nou, că vor decide războiul. Deocamdată, un mare câștigător se profilează tot mai clar: industria de armament americană, principalul beneficiar al unui PR pe cât de eficient, pe atât de neașteptat, ca urmare a desfășurării acestui conflict, care abia face față numeroaselor comenzi venite din interior dar și dinspre țările partenere. Spre exemplu, compania Lockheed Martin s-a angajat pe 8 mai să-și dubleze producția anuală de arme antitanc Javelin, la 4000 de piese. În aceeași notă, CTO-ul firmei Baykar declara pentru Reuters: „acum toată lumea este clientul nostru” (30 mai 2022). De partea cealaltă, industria de armament a Rusiei are șanse să piardă puținii săi clienți fideli, pentru că mai nimic din ce a etalat în Ucraina pare că nu a funcționat la standardele vestice.
În mod paradoxal, războiul declanșat de Putin a făcut tehnicii de luptă occidentale, preponderent americane, o reclamă mai credibilă decât toate conflictele militare purtate de SUA și aliații săi în ultimii 32 de ani, convingând și cele mai reticente state europene că e de a dreptul vital să te înarmezi, preferabil cu armament american. De exemplu, pentru prima dată în istoria ei, România are acum rachete capabile să lovească eficient obiective în Crimeea, parte a unui pachet ce include 54 de lansatoare HIMARS, în valoare de 1,5 miliarde de dolari.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
