Deși luptele de pe frontul sudic au cunoscut o intensitate deosebită după 15 august, ucrainenii forțând spargerea frontului pe cele două direcții în care lansaseră efortul principal încă de la începutul lunii iunie (Orihiv și Vremevski), rușii au lansat propria ofensivă în nordul frontului ruso-ucrainean.
Ofensiva în direcția Kupiansk nu a fost singura și nici prima acțiune ofensivă de amploare lansată de armata rusă în vara anului 2023, în scopul probabil de a atrage forțele ucrainene de pe frontul sudic. Anterior înaintării către Kupiansk, în data de 17 iulie 2023, după ce serviciile de informații ucrainene detectaseră o impresionantă acumulare de forțe în regiunea Luhansk (c. 100 000 de militari ruși), soldații Kremlinului au lansat ofensiva peste râul Jerebets, în direcția râului Oskol.
Sectorul Frontului din Luhansk vizat de ruși nu suferise modificări importante din noiembrie 2022 și până la jumătatea lui iulie 2023, comandamentul ucrainean apărându-l cu minimum necesar de trupe, lipsite de fortificații solide, a căror artilerie fusese în mare parte alocată frontului din Zaporijia. Totuși, concentrarea forțelor ruse a obligat trimiterea în zonă a Brigăzii 32 Mecanizate. Câteva atacuri, date începând cu data de 6 iulie, în direcția localității Novoselivkse, au implicat doar trupe de asalt (Storm Z), recrutate dintre foștii deținuți (după modelul folosit de „Wagner”). Cum toate aceste atacuri (inclusiv unul frontal dat în data de 9 iulie) au eșuat sub tirul artileriei ucrainene și al contraatacurilor Brigăzii 32, rușii au reorientat către sud efortul ofensiv, reușind să surprindă apărătorii în data de 17 iulie, la Karmazinivka.
Încă din primele zile, folosind trupele Storm Z și Brigada 21 Infanterie Motorizată au stabilit un cap de pod pe malul vestic al râului, fortificându-se în pădurea de pe malul râului și respingând taote contraatacurile ucrainene. Pe 21 iulie, folosind tactici de infiltrare cu unități de infanterie sprijinite de artileria ghidată de drone, rușii extinseseră capul de pod la o lungime de 6 km și o adâncime de 5 km. Mai la nord, pe 24 iulie un alt vector ofensiv a fost lansat între satele Nadia și Serhivka, trupele Brigada 15 Infanterie Motorizată ocupând cele două așezări. În ziua următoare, un al treilea cap de pod peste Jerebets a fost stabilit de ruși la Rozivka, cele 3 treceri fiind unificate în zilele următoare. Înaintarea a fost oprită după trimiterea rezervelor ucrainene care au recuperat o parte din teritoriul pierdut.
Harta frontului din nord-estul Ucrainei în care sunt marcate direcțiile ofensivei ruse (sursa: DeepStateMap.live)
Atacul către Kupiansk a creat o amenințare deosebită pentru întregul front. Drept consecință, la începutul lunii august, ucrainenii au ordonat evacuarea orașului Kupiansk, dar și a întregului sector compus din 37 localități din zona nordică a frontului. Au fost evacuate circa 11 000 de persoane, în majoritate femei și copii, bărbații fiind mobilizați.
Kupiansk, un oraș de dimensiunea mai celebrului Bahmut, fusese eliberat de ucraineni pe 10 septembrie 2022, în timpul strălucitei contraofensive din direcția Harkov. Frontul fusese relativ stabil timp de aproape un an până când, în data de 7 august 2023 Armata 6 Arme Combinate rusă lansat un amplu atac pe un front larg de 11 km, mărginit de satele Liman Perși și Perșotravneve. Atacul fusese precedat de o serie de mici acțiuni ofensive (pe 27 mai,13 și18 iulie). În două zile rușii au înaintat pe o adâncime de 4 km. Mai la sud, rușii capturaseră Novoselivkse și au folosit-o pentru un atac diversionist. La nord de Novoselivke, pe 10 august rușii au atacat Kislivka, lărgind frontul ofensiv. Efortul principal a rămas însă înaintarea către Kupiansk, drumul fiind blocat de localitatea Sinkivka, dârz apărată de ucraineni.
Amenințarea creată în nord a impus vizita la Kupiansk a generalului Oleksandr Sirsky (apărătorul Kievului și eroul contraofensivei de la Harkov) pe data de 9 august, urmată de transferul mai multor unități în zonă. În ciuda acestor eforturi, presiunea în zonă s-a păstrat, accentuată și de atacurile devastatoare ale aviației ruse, prea puțin obstrucționată de slaba apărarea antiaeriană din acest sector. Pe 11 august bombe ghidate FAB-500 au lovit clădirea administrației centrale din Kupiansk, iar în ziua următoare au spulberat gara aceluiași oraș.
Direcția Kupiansk nu a fost singura amenințată de ruși la începutul lui august. Pădurea de la vest de Kremnina, fortificată de ucraineni a constituit o altă țintă a atacurilor rusești. Brigada 32 Mecanizată ucraineană, era una dintre unitățile dotate cu armament vestic și pregătită de ofițeri NATO. Unitatea a fost trimisă în grabă pentru a stopa înaintarea rușilor peste râul Jerebets, la nord de Kremnina, suferind pierderi considerabile. Într-un interviu acordat unui jurnalist de la „Le Monde”, mai mulți militari s-au plâns de utilitatea redusă a tehnicilor de luptă deprinse în Germania, întrucât acestea nu corespund cu situația de pe front, ucrainenii nu dețin armamentul necesar pentru a face totul „ca la carte”, iar ofițerii lor aplică defectuos tacticile NATO.
La momentul publicării acestui articol trupele ucrainene din sud ocupaseră importantul sat fortificat Robotine, de pe Linia Surovikin, în timp ce în nord, alte trupe ucrainene luptau cu disperare pentru oprirea ofensivei rusești în fața orașului Kupiansk.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…