În data de 21 septembrie 2025 s-au împlinit 1300 de zile de la invazia rusă din februarie 2022. Privind harta Ucrainei, comparativ cu finalul primului an de război, evoluția frontului apare aproape nesemnificativă. După mai bine de trei ani și jumătate de lupte, rușii controlau 90 797 km2 din teritoriul ucrainean reprezentând 15% din total (sau 19,51 % dacă includem și Peninsula Crimeea). Cele mai importante câștiguri teritoriale au fost realizate în oblasturile declarate parte a Federației Ruse în septembrie 2022. Luate de la nord la sud: Luhansk era ocupat în proporție de 99,65% (26 591 km2), Donețk în proporție de 77,4% (20 525 km2), Zaporijia în proporție de 75% (20 415 km2), Herson în proporție de 74,29% (21 452 km2).
Mici pătrunderi ruse au fost înregistrate și în oblasturile vecine. În Harkov rușii controlau 1467 km2 (4,67% din teritoriul regiunii), în Sumy 240 km2 (1%), în Dnipropetrovsk 107 km2 (0,33%), în Nikolaev 225 km2 (0,91%).
Relativa stabilitate a frontului fusese obținută cu prețul concentrării unui număr consistent de militari și a unui consum considerabil de armament și tehnică de luptă. Față de primul an de război, armata ucraineană dispunea acum de tehnică de luptă modernă și muniție suficientă, dar suferea de o lipsă acută de oameni. Acest ultim factor a fost speculat din plin de inamic, care reușise în cursul verii 2025 să obțină o superioritatea numerică confortabilă de-a lungul întregului front. La adăpostul acesteia, rușii puteau lansa atacuri în toate sectoarele frontului și puteau dezvolta acțiuni ofensive pe mai multe direcții, alocând rezerve în funcție de zona unde se realiza o străpungere a frontului. Din acest punct de vedere luna septembrie a fost cât se poate de stresantă pentru apărători care, pe lângă deja tradiționala „cârpire” a frontului, au încercat și câteva acțiuni contraofensive.
Cea mai susținută s-a dovedit contra pătrunderii rusești la nord de Pokrovsk, în direcția Dobropilia. După ce forțele ucrainene de elită au fost trimise în grabă pentru a stopa străpungerea în adâncime operată de ruși în august, ele au trecut la contraatac, încercând să taie baza pătrunderii și să încercuiască forțele ruse cele mai avansate. După două săptămâni de atacuri în diverse puncte ale pătrunderii, în data de 20 septembrie ucrainenii au reușit să străpungă liniile rusești la sud de satul Nikanorivka și să se apropie de satul Bokiivka, eliberând 4,3 km2. Brațul estic al cleștelui ce se închidea în jurul forțelor ruse a lovit dinspre Pankivka pentru a face joncțiunea cu cei ce înaintau dinspre vest.
Un alt contraatac încununat de succes a fost efectuat în zilele de 21-23 septembrie în oblastul Sumy, ucrainenii recuperând teritoriul ocupat de ruși în satele din apropierea graniței: Konstantinivka, Aleksiivka, Iablonivka și Iunakivka.
În același timp însă, situația apărătorilor devenea tot mai gravă în sectoarele unde rușii reușiseră să-și fructifice superioritatea numerică. Începea lupta urbană pentru importantele centre Pokrovsk, Kupyansk, iar frontul se apropia de alte trei orașe majore: Lyman, Siversk și Konstantinivka.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…