PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Vrem, dar…

   „Căci duhul e osârduitor, iar trupul e neputincios.” (Marcu, 14,38)

Revin uneori cu gândul la aceste cuvinte ale Mântuitorului, spuse ucenicilor săi înaintea patimile sale. Ele sunt actuale și azi pentru mulți dintre noi, purtătorii unui trup puțin vrednic de luptă. Vrem de multe ori să facem ce este bine, cele ce sunt în concordanță cu învățătura creștină pentru aproapele nostru ori pentru propriul suflet. La o introspecție, chiar mai superficială, găsim în noi înșine dorința de a ne despovăra de ceea ce nu ne face cinste: de egoism, vanitate, ostilitate, ținerea de minte a răului, dorința de a fi bine văzuți, de a-i depăși pe alții în știință, pricepere, reușite…

Hotărâm uneori să ne întoarcem la simplitate și smerenie. Am vrea să ne așezăm în fața unui duhovnic blând, care să ne primească spovedania, fără să ne întrerupă, să ne spună că intențiile noastre sunt bune și avem toate șansele să reușim. Intrăm apoi în vârtejul cotidian și ne luptăm cu diferite conjuncturi în care, voit sau nu, ne depărtăm de ceea ce intenționăm. Mai ales disciplina consecvenței ne lipsește. Vrem, dar: azi suntem obosiți, mâine poate ne grăbim, în altă zi ne-a întristat cineva și curajul nostru s-a împuținat, entuziasmul nostru s-a temperat.

Limitele noastre sunt puse de un trup care obosește prea repede și de o dorință dispersată în alte lucruri mărunte. Cu mintea, cu inima, cu sufletul ne înălțăm aspirațiile spre contemplarea creației divine, însă vrem să găsim un timp mai potrivit pentru aceasta și… nu-l mai găsim deloc sau îl găsim târziu.

Vrednici sunt cei ce au puterea să-și părăsească acea comoditate care s-ar numi, mai degrabă, lene și pot sta în post, rugăciune și fapte bune așteptând răspunsul lui Dumnezeu.

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…