„Căci duhul e osârduitor, iar trupul e neputincios.” – (Marcu, 14,38)
Revin uneori cu gândul la aceste cuvinte ale Mântuitorului, spuse ucenicilor săi înaintea patimilor sale. Ele sunt actuale și acum pentru mulți dintre noi, purtătorii unui trup puțin vrednic de luptă. Vrem de multe ori să facem ce este bine, cele ce sunt în concordanță cu învățătura creștină pentru aproapele nostru ori pentru propriul suflet. La o introspecție, chiar mai superficială, găsim în noi înșine dorința de a ne despovăra de ceea ce nu ne face cinste: de egoism, de vanitate și ostilitate, de ținerea de minte a răului și de dorința de a fi bine văzuți, de a-i depăși pe alții în știință, pricepere, reușite…
Hotărâm uneori să ne întoarcem la simplitate, am vrea să ne așezăm în fața unui duhovnic blând, care să ne primească spovedania, fără să ne întrerupă, să ne spună că intențiile noastre sunt bune și că avem toate șansele să reușim. Intrăm apoi în vârtejul cotidian și ne luptăm cu diferite întâmplări în care, voit sau nu, ne depărtăm de ceea ce intenționam. Mai ales disciplina consecvenței ne lipsește…
Vrem, dar: azi suntem obosiți, mâine poate ne grăbim, în altă zi ne-a întristat cineva și curajul nostru s-a împuținat, entuziasmul nostru s-a temperat, limitele noastre sunt puse de un trup care obosește prea repede și de o dorință dispersată în alte lucruri mărunte. Cu mintea, cu inima, cu sufletul ne înălțăm aspirațiile spre contemplarea creației divine, vrem să găsim un timp mai potrivit pentru aceasta și nu-l mai găsim deloc sau îl găsim târziu.
Vrednici sunt cei care au puterea să-și părăsească acea comoditate care s-ar numi, mai degrabă, lene, și pot sta în post, rugăciune și fapte bune așteptând răspunsul lui Dumnezeu.
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…