Așa începea Lucian Blaga Biografia sa… Și eu, ca și alți oameni, toți, de fapt n-am cerut să mă nasc.
M-am trezit în lumină, între culori și cuvinte iubitoare, într-un sat din Almăj. Am descoperit cu mirare, și de multe ori cu teamă, ce e în jur, ce e mai departe și mi-am dus privirea în zări îndepărtate, recunoscând că înțelegerea mea nu ajunge până acolo. Sunt oarecum sfioasă că-mi scriu gândurile la persoana întâi, dar pentru că nu le dezvălui întru totul, le las la vedere, atât cât cred eu că se poate.
Ceea ce fac azi, o poate face oricine, nu sunt gânduri prea înalte, nu se apropie prea mult nici de rău și nici de bine.
Mulți dintre noi vrem să știm cum ni se întâmplă lucrurile, ce rost au încercările, de ce uneori bucuriile nu ne sunt depline, de ce un ochi râde și altul plânge (ca în basme), vrem sau nu să aflăm limitele rezistenței noastre fizice și psihice, cum ne va fi ziua, calea pe care vom merge, răspunsurile așteptate de ani și multe altele.
Și astfel, din așteptare în așteptare, din mirare în mirare, ne spunem asemenea lui Esenin: „În dorinți încep zgârcit să fiu / Te-am trăit sau te-am visat doar, viață…”
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…