Timpul potrivit? Uneori îl bănuim, alteori avem certitudinea, ni se întâmplă să-l așteptăm sau să ne întristăm aflând că a trecut. Destul de târziu ne dăm seama că nu avem timp destul, uneori îl recalculăm și ni se întâmplă să descoperim că… mai avem.
Vrem sau nu, trebuie să ne raportăm permanent la timpul nostru și al altora, aflăm destul de repede că există un timp al revelațiilor, al iubirii, al învățării, al eliberărilor, al unor găsiri și regăsiri, al întoarcerilor, al despărțirilor, al recunoștinței, al separării adevărurilor de fals.
Voința noastră nu participă decât uneori la aceste evenimente petrecute la un timp mai mult sau mai puțin potrivit, însă capacitatea noastră de a înțelege ne ajută să simțim o anumită sincronizare a întâmplărilor petrecute la un timp despre care descoperim că se împlinește, adesea, cu puțină legătură cu voința noastră.
Oamenii sunt trăitori în propria viață, unii prea devreme, alții prea târziu, fapt care le aduce lipsa sincronizării cu mulți dintre semenii lor, pentru că e greu să-ți potrivești pașii cu cei care nu au mai nimic în comun cu tine pentru că avem așteptări, speranțe, temeri ori aspirații care ne separă ca niște ziduri cu puține șanse de a putea fi trecute.
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…