De această dată mă refer strict la mine, mai exact la timpul pe care l-am primit în dar și pentru care sunt recunoscătoare. Nici nu găsesc cuvinte care să exprime deplin cât de mult a însemnat pentru mine timpul care mi s-a dăruit de-a lungul vieții: acela în care am făcut parte din copilăria fiicelor mele, al descoperirii frumosului din ceilalți, din munca lor, din creația lor, din ceea ce alții au avut de împărțit cu mine: speranță, încredere, iubire, deznădejde, reușite, vindecări sau treceri dincolo.
Am avut norocul de a sta lângă oameni pentru care am însemnat ceva, a ajuns la mine zâmbetul unor copii, am fost strigată pe frumosul meu nume primit la botez, s-au bucurat unii dintre semenii mei că m-au cunoscut, și-a dorit cineva în această lume să ne însoțim, au crezut în mine unii oameni, au fost ocazii când proprii mei copii s-au mândrit cu mine.
Un dar imens a fost acela de a trăi împreună cu mama mea, în ultimii ani ai vieții ei. Dar și eu, ca și alții, am primit în dar anotimpuri, prietenii, învățături, mângâieri, zile de trăit după o grea încercare…
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…