Să trecem sub tăcere gânduri, intenții, fapte! Trecerea timpului ne arată că nu este întotdeauna folositor să vorbim despre lucruri, evenimente ori rostiri din trecut. Poate că nu ne interesează nici pe noi, nici pe alții. Sau nu mai ajută pe nimeni, nu mai schimbă ceva, nu mai are rost.
Dacă ne-am bucurat cândva, am reușit, am învins, am făcut ceva bun, am dobândit ceva folositor ori ne-a sporit prestigiul social, de la o vreme nu se mai cere exprimat în cuvinte. Ce a fost, a fost… S-a înțeles sau nu… A fost auzit, cântărit, așezat în memoria semenilor, alteori poate s-a șters… Să acceptăm că nu putem vorbi la nesfârșit despre trecut, bun sau rău, pentru că, de cele mai multe ori, nimic nu mai poate să fie schimbat.
Fie că este vorba despre sacrificii sau despre sentimente durabile, deși e discutabilă durabilitatea, tot vine vremea când s-a spus destul. Chiar și despre dureri, e la un moment dat destul cât s-a spus, pentru că a venit timpul cicatrizării. Dacă în noi înșine mai vorbim despre ceea ce am făcut, trăit, primit sau pierdut, e cu totul altceva. Fiecare avem nevoie să știm ce să facem cu amintirile noastre, fiind necesar să conviețuim cu ele până la sfârșit.
Chiar mă tem de secunda în care aș putea descoperi o amintire căreia nu i-am găsit un loc potrivit. Mereu voi iubi o lume a cărei liniște mă ajută să pot construi o punte a recunoștinței față de ceea ce mi s-a dezvăluit din frumusețea lumii.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
