Bucuria – acea stare de bine datorată împlinirilor sau confirmărilor de care avem nevoie… Uneori bucuria e neașteptată, alteori mult așteptată. Cred că avem nevoie de bucurie, că ea este sursa energetică a multor acțiuni din viața noastră. Avem trăiri cărora le dă o nouă strălucire chiar și o mică bucurie.
Recunoaștem ușor oamenii bucuroși: o veste bună, rezultat bun al unor investigații medicale, succese la școală, un câștig material, o laudă primită, aprecierea pentru ceea ce facem, o dragoste mărturisită, nașterea mult dorită a unor copii, prețuirea copiilor pentru părinți…
„Tata explică cel mai bine, mamă tu ești dicționarul meu, o întreb pe mama, sigur ea știe…”
Știm toți foarte bine ce ne bucură. Atunci când trăim starea de grație despre care vorbesc, devenim persoane încărcate cu o aură a disponibilității, a optimismului și încrederii, a curajului.
Uneori eu nu mă pot bucura, deși e timpul și locul și știu de ce… Mă aflam într-un loc cu oameni veseli care sărbătoreau schimbarea anului și simțeam că nu mă bucur. Undeva se aflau niște ființe dragi, dar triste, copleșite de temeri și incertitudini, care intrau și ele într-un nou an. Trăiam mai de grabă alături de ele, decât la revelionul de la munte.
Alteori ar fi trebuit să mă bucure niște împliniri materiale, dar gândul că alții trăiau cu mai puțin îmi oprea entuziasmul. Deseori, lunga așteptare îmi dă sentimentul că e târziu și forța interioară s-a dispersat în speranțe și dorințe care obosesc. De fapt, bucuria exista, dar nu cum o vedeam, așteptând-o, ci cuminte, smerită de convingerea că orice se poate întâmpla oricui.
Îndeplinirea târzie a unor dorințe, recunoașterea târzie a unor drepturi care nu mai au utilitate, târzia dezvăluire a adevărului ori întârziata căință a cuiva mă imobilizează într-o stare în care certitudinile se clatină și răspunsurile dispar.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
