Avem, cred, neputințe felurite și despre unele nici nu dăm seama că sunt în noi, ba chiar ne influențează mersul vieții. Pe cele ale trupului le cunoaștem destul de bine și le ducem cu noi zi de zi: ne doare câte ceva, avem posibilități limitate de mișcare, văzul nu ne mai ajută de la o vârstă, aerul devine insuficient sau greu de respirat, mâinile tremură, pasul este mai nesigur, drumurile nu ne mai par netede, descoperim disfuncționalități care ne aduc emoții rău prevestitoare.
Cine am vrea să ni le cerceteze? De fapt, a cui cercetare este de dorit? Devine mai complicat atunci când descoperim că neputințele noastre sunt mai multe și mai greu (sau imposibil) de dus, cele ale minții, ale sufletului. Cum să ducă un om într-o viață teama, incertitudinile, izolarea de ceilalți (voită sau impusă), ezitările, înțelegerea unor respingeri, incapacitatea de a se bucura, haosul emoțiilor și al întâmplărilor, vinovățiile, nereușitele, căderile, lipsa speranțelor din orizontul așteptărilor?
Atunci oamenii ar vrea să știe că există Cel ce cercetează și vindecă și să-și pună speranța în El…
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
