Lacrimi pe dinafară sau pe dinăuntru, îndrăgostiri la vedere sau ascunse, mânie exprimată sau reprimată, teamă, bravură sau bravadă, bucurie spusă ori tăinuită, mirări văzute și de alții ori doar de noi cunoscute, revolte interioare sau exteriorizate, căutări discrete ori cercetări intempestive, hotărâri intime ori împărtășite altora, acestea și multe altele fac parte din viața noastră și nu totdeauna decidem în legătură cu ele.
Eu mă întreb dacă ni le putem explica, dacă vorbește prin ele raționalitatea noastră, întâmplarea, personalitățile celor de lângă noi sau voia altcuiva. Le-am putea considera suma gândurilor și faptelor dintr-o viață și, la un moment dat, am vrea să nu ne rușinăm de ele ori să regretăm că nu ne-a făcut bine alegerea proprie.
Bună ar fi eliberarea de sub presiunea evaluării alegerilor noastre care ne conduc uneori spre conștientizarea ireparabilului și irepetabilului. Ne-am putea consola cu frumosul lumii, așa cum ne-a fost el dăruit de Tatăl ceresc: zile și nopți, anotimpuri, tăceri ca niște suave muzici, flori pe care le avem fără să le merităm, oameni buni ce ne pot fi exemple de viețuire, cărți ori alte creații ale omului, câteodată simplitatea unei case bine rânduite, timpul petrecut cu cei dragi, veștile bune sau durerile venite în doze suportabile.
Oare mai interesează pe cineva? Sau…
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…