PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Recunoștință

    Cred că ar trebui să fim recunoscători și, târziu în viață, ajungem la acest gând. O vreme ni se pare că parcursul vieții îl influențăm noi, unii chiar suntem convinși că este așa, însă la vârsta rememorărilor începem să așezăm cumva părerile noastre și să le considerăm din perspectiva oamenilor care se află dincolo de jumătatea drumului și, fără prea multă reflecție, descoperim că suntem recunoscători pentru boli și vindecări, pentru dureri și pentru primirea alinărilor, pentru ceea ce am învățat și pentru însuși procesul învățării, pentru ceea ce ni s-a ascuns deoarece, nu doar că nu ne folosea, dar chiar ne-ar fi putut face rău, pentru călătoriile reale sau imaginare care ne-au îmbogățit înțelegerea, pentru dragostea familiei și a prietenilor, pentru oamenii pe care i-am întâlnit și de la care am avut de învățat, pentru frumosul despre care nu știam, pentru amarul întâmplărilor care ne-au modelat, pentru ceea ce alții au văzut bun în noi. Și pentru multe altele…

   Să privim recunoscători spre ceea ce ne-a fost dat să vedem, să aflăm, să trăim, să primim, să definim, să schimbăm.

   Dacă am reușit să facem ceva spre binele și folosul altora, dacă noi înșine am devenit mai buni ori dacă prin ceva am putut împiedica răul să se petreacă, putem să credem că existența noastră a avut sens.

Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…