Cum se descâlcesc anumite sentimente pe parcursul existenței fiecăruia dintre noi? Unele se așază în memoria și judecățile noastre ca și cum s-ar corecta… Revolta devine acceptare sau o amintire rapid dată de o parte, dacă ea ne-a durut ori ne-a rușinat, ceea ce cândva am judecat și etichetat trece acum în zona faptelor care nu ne mai preocupă, nu ne mai par grave, revoltătoare.
Ceea ce nu se estompează în timp este nevoia, dorința de intimitate. Ne dorim un spațiu protector pentru trăirile noastre, probabil pentru că nu dorim să fim văzuți în manifestarea emoțiilor noastre, atunci când plânsul devine reconfortant, râsul eliberator, dorințele ținte spre care am vrea să ne îndreptăm și nu ne dorim să fim văzuți, dezarmați de propriile sentimente, urâțiți de dorințele noastre, care de multe ori cer satisfacerea strigătului propriului trup, fără ecou, dacă se poate.
Protejarea intimității devine, pentru unii dintre noi, un scop important, ca astfel să putem să ne analizăm, să ne autoevaluăm, să îmblânzim durerile, să domolim spaimele și, poate, să ne obișnuim cu gândul că suntem trecători.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…