Răsplata pentru oameni? Avem parte de ea sau nu, ne bucură uneori, când o primim pentru un rău făcut, ne e greu să acceptăm că e meritată. Îmi revine în minte un cântec popular bucovinean, care invocă o posibilă răsplată pentru oameni, în diferire contexte. Sigur, versurile sunt pentru divertisment și totuși, aflăm ce ar mai putea conta. „Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut”… zice Psalmistul, iar cântecul popular dă sugestia unei posibile iertări: „Cine-o zis dorului frate, aibă relele iertate,/De drăguțele din sate”. Pe de altă parte, răspândirea unor vorbe nedrepte, ofensatoare, calomniatoare poate aduce o pedeapsă pe măsură: „Cine-o stârnit vorbele/Mânce-i limba ciorile/Bată-l, zău, vântoasele/Frunzuliță, măi!”
Mai greu e de concretizat explicația pentru urâtul din lume: „Cine-n lume-o scos urâtul/Nu l-ar mai răbda pământul/Ardă sub el așternutul,?Frunzuliță, măi!” Greu e de vorbit despre cei pe care-i mai rabdă sau nu pământul, pentru că sunt mulți, vicleni și nu clipesc când se întâmplă răul intenționat sau săvârșit de ei.
E plină lumea, e plină viața de amăgitori, unii nu-și primesc răsplata imediat, altora le-o doresc cei ce au creat aceste versuri populare: „Cine-n dragoste-amăgește/Fie singur cât trăiește/Până ce îmbătrânește,/Frunzuliță, măi!”
Înainte de cele povestite, începutul cântecului e o frumoasă promisiune: „Cine-o zis dragoste mare/Aibă-n viață numai soare/Și flori multe pe cărare,/Frunzuliță, măi!”
Sursa mea de inspirație a fost cântecul interpretat de Sofia Vicoveanca, care se numește „Cine-o zis dragoste mare”…
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…