PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Răbdarea

   Văd în răbdare una dintre cele mai însemnate virtuți, semn al nobleței, cinstei și înțelepciunii și am întâlnit-o la destui oameni. Cred că ea nu ține neapărat de multă școală ci, mai curând, de modelele pe care un om le-a avut în viață și de felul în care este el structurat. Gândind la felul în care se manifestă răbdarea, îmi spun că provocările conviețuirii cu alții sunt încercări zilnice prin care trecem fiecare cum putem.

   Crescându-ne copiii, învățându-i ceva, așteptându-i să crească, fiind martori la manifestările personalității lor, privindu-i cum își decid drumul vieții căutăm să așezăm răbdarea ca străjer și suntem înțelepți atunci când nu tulburăm cu părerile noastre ceea ce doresc să hotărască singuri.

   Răbdarea este și atunci când nu grăbim faptele noastre și ale altora ci așteptăm timpul potrivit, când noi sau alții am înțeles, am cântărit, am acceptat sau am decis ceva și vremea este să iubim, să semănăm, să culegem, să vindecăm, să vorbim, să dăruim sau să primim. Nu e neapărat rău, dar tot noi suntem și cei pentru care vine vremea să lovim, să rănim, să dărâmăm, să refuzăm, să urâm sau să ne revoltăm.

   Așteptăm un timp al împlinirii noastre sau al celorlalți, nu neapărat fiind pasivi ci, mai curând, lucrând răbdător la construcția a ceva bun pentru noi și pentru alții. Ar fi prea simplu să împărțim oamenii în răbdători și lipsiți de răbdare, pentru că niciunul nu suntem atât de înțelepți în toate împrejurările.

   „Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici / Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici”… Sună cunoscut, nu? Am gândit de multe ori așa, am răspuns cu vocea în crescendo și am potrivit-o în clipa în care ne-am amintit că trebuie să avem răbdare. Și adaug încă o zicere pe care ar trebui să o avem în minte: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu caută folosul său, nu se mânie, (…) ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” (Pavel, Corinteni II)

   Modelul răbdării e rar? N-aș zice… Să ne uităm la cei care-și pun energia, timpul, banii pentru binele celor flămânzi, bolnavi, însingurați ori rătăcitori, la cei care-i învață pe copii să scrie, să citească, să fie oameni, să deosebească binele de rău, la cei care creează frumosul și-l pun înaintea oamenilor, la cei ce vindecă trupuri și suflete, la cei ce așteaptă să se facă dreptate. Și atunci suntem iluminați de o tulburătoare frază biblică: „Că tu ești Domnul cel prea înalt, bun, îndelung răbdător și mult-milostiv căruia îi pare rău de răutățile oamenilor.” (Rugăciunea regelui Manase)

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…