Oameni de toate vârstele, aflați în vacanță… Am văzut, fără să-mi fi dorit, multe.
O tânără mamă împingând nervos căruciorul, cu un copil de vreun an, ale cărui lacrimi nu se zvântaseră pe obraz… Tânăra spunea cu o voce abia stăpânită că nu putea mânca cu copilul în brațe, în timp ce soțul răspundea senin: „E de datoria ta să”…
O bunică drăcuind, dimineața pe la opt, și disprețuind cu voce tare propunerea norei sau fiicei de a lua micul dejun pe o terasă, cu o frumoasă vedere spre mare…
Copii de până în șapte ani alergând după valurile vesele ori fugind de ele…
Femei tinere și frumoase mângâind cu dragoste copiii, care nu-și văzuseră mamele timp de zece secunde și începuseră să plângă…
Tătici frumoși și bronzați, legănând delicat copiii, cuprinși de somn în timp ce se jucau…
Femei de toate vârstele, multe frumoase, bucurându-se de soare și de privirile care le cercetau mai mult sau mai puțin discret…
Bărbați iubitori, înfășurând tandru prosoape pufoase pe trupurile femeilor iubite…
Oameni flămânzi și însetați, de parcă au fost timp îndelungat lipsiți de mâncare și băutură…
Copii obezi, cărând mâncare „sănătoasă” și „bucurându-se aprig” de ea, alături de părinți indiferenți…
Culegători de scoici, sclipind în soare, devenite oarecare după ce se zvântau…
Oameni vorbind prea tare, povestindu-și viața și succesele, hotărâți să profite de prezent…
Tinere cu sprâncene tatuate, cu niște desene amenințătoare…
Fetițe în rochii frumoase, ținându-și mamele de mână și dorind să afle răspunsuri…
Tați care se topesc de drag, purtându-și în brațe fiii…
Voci calde de părinți răbdători…
Soți și soții ofensați, enervați sau plictisiți…
Tineri serviabili la restaurant…
Mâncare bună, pe care nu am gătit-o eu…
Și marea, ca o generoasă poveste…
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…