În zilele acestea, când oamenii se zbat în incertitudini, speranțe prăbușite și nu înțeleg unde este inima, judecata, compasiunea și raționalitatea altora, am vrea să se facă dreptate dintr-o dată, definitiv.
De unde liniște, de unde calm ori înțelegere? O parte a oamenilor rătăcesc căutând odihnă, hrană, medicamente, securitate, alții le oferă cu dragoste tot ce pot și unii stau spectatori și emit sentințe despre „mila față de străini și ura față de propriul neam”.
Am vrea să se poată reclădi viața, așa cum fusese ea, dinainte de absurda agresiune. De fapt, continuă, ba chiar se agravează primejdia, distrugerile, teama, dezinformarea și, parcă, se vede tot mai clar cum întruchiparea răului apasă tot mai tare peste oamenii care nu-și doresc decât să trăiască viața lor simplă, la ei acasă ori acolo unde și-au clădit un cămin, în care să aibă ceea ce pentru ei înseamnă liniște.
Răsfirăm amintiri care să ne aducă gânduri de speranță, încercăm, după putere, să mai ușurăm grijile și nevoile altora, căutăm să întrezărim lumina unui viitor mai bun și semne dătătoare de încredere.
Probabil mulți ne gândim că dreptatea nu o fac oamenii și așteptăm încordați momentul înfăptuirii ei. Ceea ce ar trebui să acceptăm este că Cel ce o va face, Acela va decide și timpul înfăptuirii ei: „Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea și adunarea celor tari a căutat sufletul meu și nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și milostiv ești; îndelung-răbdător și mult-milostiv și adevărat.” (Psalmul 85)
Să căutăm speranța acolo unde știm că poate deveni realitate!
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
