PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Prea târziu?

Între angoase, este una care chiar generează sentimentul ireparabilului, răspunsul la întrebarea „e prea târziu?”…

Suntem aproape permanent într-o căutare haotică a stabilității, siguranței, liniștei, satisfacțiilor, recompenselor, revanșelor de orice fel. Există la oameni satisfacția stupidă de a nu fi rămas datori cu o replică, de a fi trecut primii o imaginară linie de sosire, de a triumfa când, de fapt, victoria e neinteresantă sau inutilă.

A fi, a avea, a anula, a propulsa apropiații, a te mândri cu ceea ce, de fapt, e ceva ce-ți folosește doar ție, a câștiga prin fraudă, a lua ceea ce nu-ți este destinat și nu-ți aparține, toate acestea se vor cere la un moment dat corectate. Când? E oare un termen? O fi urgent? Dar dacă? Poate așteptăm ceva sau așteaptă alții de la noi sau trebuie să spunem cuiva „îmi pare rău”, poate ar trebui să ne manifestăm recunoștința față de cineva aflat aproape de capătul drumului…

Dacă nu avem luciditatea de a ne afla la locul și în timpul potrivit, nu vom mai avea cui să ne adresăm. Poate că unei amintiri, care nu are cum să ne asculte și cum să ne răspundă… Uneori avem daruri de făcut, nu neapărat materiale,  dar care trebuie să ajungă la oameni ce, chiar fără să le aștepte, ar fi mai fericiți primindu-le. Dacă acestea ajung prea târziu și nu mai folosesc nimănui?

Uneori poate să fie târziu și pentru noi înșine. Să ne împăcăm cu noi, să ne facem ordine în amintiri, așteptări sau sentimente, să ne căim, să mergem la spovedanie. Făcând marele pas nu vom mai știi că e târziu, dar multe vor rămâne neterminate, pentru că, da, va fi iremediabil târziu.

 

Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…