PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Părinți, copii

Încercăm, uneori, să facem pași înaintea lor, ca ei să nu fie amenințați de pericole cărora să nu le facă față. Când sunt foarte mici, suntem atenți ca somnul lor să fie liniștit și l-am vrea doar cu vise frumoase. Căutăm și găsim cuvinte care să le dea un semn, cât de mic, despre muzicalitatea vorbirii și care să-i îndemne să găsească, la rândul lor, muzică în orice.

Stăm atenți să nu pierdem primul cuvânt întreg rostit, primii pași mai siguri ori zâmbetul unor descoperiri ale lumii înconjurătoare. Susținem mâna mică, încercând să deseneze un contur sau îi lăsăm să încerce să reușească singuri. Ștergem, cu blândețe, o frunte transpirată, o lacrimă suspinată, atingem cu buzele părul ca un abur îngeresc și suntem convinși că liniștea și curajul nostru vin de la ei.

Suntem gata să străbatem depărtări, să ștergem granițele dintre zile doar pentru a contribui la restabilirea încrederii, speranței sau sănătății. Încercăm să-i facem să primească știința noastră, îndemânarea ori rezistența noastră, sperând că le va folosi la ceva. Bătăile inimii noastre îi însoțesc de aproape ori de departe, plângem mai mult decât râdem și îi pedepsim întristați, regretând ulterior că am pedepsit.

Spunem jumătăți de adevăruri despre noi și ne prefacem mai curajoși decât suntem, doar ca ei să aibă o grijă în minus. Suntem bucuroși atunci când ei se mândresc cu noi și noi ne lăudăm cam mult cu ei. Încercăm să le înfrumusețăm realitatea și le-am purta noi poverile, chiar dacă îi știm în stare să le ducă. Îi așteptăm cu mult timp înainte de a veni și îi simțim prezenți mult timp după ce au plecat.

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…