Privesc cu atenție atât oamenii temători, cât și pe cei curajoși, conștientizând că noi toți, de fapt, nu avem cum să fim doar curajoși sau doar temători. Întâlnim pe parcursul vieții ocazii diverse în care trebuie să îndrăznim ori să ne protejăm, retrăgându-ne din fața pericolelor, atunci când se poate.
Am cunoscut oameni pe care îi definește curajul prin toată viața lor, prin forța lor de a o lua de la capăt când au pierdut, prin judecata lor înțeleaptă atunci când întâlnesc semeni potrivnici ori împrejurări greu de depășit, prin loialitate lor față de ceilalți și consecvența față de ceea ce au promis sau abțineri de la ilogice răzbunări.
Nu prea văd ce satisfacții ar putea aduce răzbunarea, mai curând mă bucur de înfăptuirea dreptății, deși aceasta nu are cum să-i înlocuiască pe cei care nu mai sunt și nici nu poate reface un echilibru psihic devastat de întâmplările tragice. Și totuși, mai există oameni al căror curaj îi duce mai departe, asemenea unui șuvoi de neoprit, care se îndreaptă unde vrea el.
De admirat curajul alegerilor, chiar neaprobate de comunitățile în care trăim și care nu-i afectează pe ceilalți, dar mai degrabă de prețuit curajul și forța de a rămâne smerit, de a nu te rușina de familie, prieteni, de a dori binele semenilor și de a nu face răul chiar dacă putem…
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
