Luciditatea retrospectivă datorată vârstei ne face să înțelegem viața ca pe o înșiruire de așteptări. Starea de așteptare cuprinde în ea o varietate de trăiri și poate conține nerăbdare, anxietate, bucurie, deseori curiozitate, uneori calm, dorința de a fi surprinși ori de a ni se confirma previziunile. Mulți dintre noi fremătăm asemenea apelor atinse de învolburarea vânturilor și ni se întâmplă să așteptăm să ne cunoaștem mai bine chiar pe noi înșine.
Ne folosește? Poate fi stimulator sau descurajant și asta depinde de forța interioară a fiecăruia, dar și de vecinătatea cu oameni care pot fi modele de urmat sau de abandonat. Privind descoperirea trecutului recent sau mai îndepărtat, descoperim neliniștite așteptări ale unor răspunsuri (uneori decisive) care ne-au schimbat cursul vieții pentru scurtă vreme sau pentru mai mult timp.
Prinși în vârtejul vieții noastre și al altora, trecem prin așteptări succesive sau simultane ale aflării unor lucruri importante, ale succesiunii anotimpurilor, schimbării sentimentelor, producerii vindecărilor, acceptării pierderilor celor dragi, victoriilor sau înfrângerilor personale sau ale altora, să se deschidă o floare, să răsară soarele, să găsim curcubeul, să stea ori să înceapă ploaia, să revedem oameni și locuri, să se potolească mânia oamenilor (poate și a noastră), să avem cum să spunem ceva și să fim auziți și înțeleși.
Mai avem de așteptat…
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
