Oameni trăind o viață nevăzută de semeni… Unii alegând modestia, alții umili sau umiliți, bolnavi vegheați de dragostea apropiaților ori răsucindu-se în dureri trupești sau sufletești… Multe nu știm despre dureri, nici ale noastre, nici ale altora și nu ne mirăm că se mai luminează de ziuă, deși nu e sigur că merităm asta.
Îmi amintesc discuțiile cu doi copii, în împrejurări diferite: un băiat care se crispa la auzul vocii tatălui vitreg și o fată din clasa a VIII-a, care accepta că mama ei își reface viața și nu o mai includea și pe ea în planurile de viitor. Tăcerea lor era mai dureroasă decât cuvintele care s-ar fi putut spune.
Viața unora este o trecere discretă, fără semne evidente că oamenii s-au bucurat, au iubit, au plâns, au sperat, s-au temut ori i-a durut sufletul și trupul.
Am cunoscut oameni a căror viață a fost iubire, devotament și discreție și care chiar se considerau potriviți ca anonimi. Pentru ei mă doare sufletul, mă dor amintirile trecerii lor prin lume. Cât i-a durut, pe cine au așteptat, care le-au fost bucuriile și cum s-au simțit în trecerea lor în altă viață? Nu avem cum să știm.
Neștiuții, ignorații, însetații de dreptate sunt aproape de mulți dintre noi. Poate că ei nu se gândesc să aștepte sau să ceară ceva de la noi, poate că nici nu vor să știm că există… Am putea, totuși, să facem ceva pentru ei: să ne rugăm ca Tatăl să le ușureze suferințele.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
