Sunt oamenii mulțumiți de propria memorie? Bineînțeles, nu există un singur răspuns, din foarte multe motive. Am cunoscut oameni pentru care memoria se raporta doar la trecutul recent, restul fiind neimportant, nesemnificativ. N-aș putea numi superficialitatea oamenilor doar din perspectiva unei memorii puțin cuprinzătoare, în fond, suntem atât de diferiți în multe privințe, totuși îmi pun întrebarea dacă cei cu „memoria scurtă” pot și crezuți, chiar respectați.
Memoria este un depozitar al experiențelor, al acumulării cunoștințelor, al unor deprinderi, al unor angajamente, al promisiunilor, al calității de martor, atât de importantă de foarte multe ori. Mi se pare spectaculoasă memoria gusturilor, a mirosurilor, a muzicilor, dar, mai ales, a sentimentelor.
Oamenii trec prin propriile vârste, uneori, ținând minte ceea ce li se întâmplă, ce-i doare, ce-i bucură, ce au greșit sau ce au reușit și fericiți sunt cei care adună prețioase amintiri ale trăirilor proprii, singuri sau alături de alții, descoperiri minunate ori, câteodată, tragice întâmplări pe care ar vrea să le uite, dar memoria se decide să le țină în actualitate. Uneori, o bună memorie se asociază cu datoria de a nu uita tradiții ale unei comunități, fapte eroice sau realizările importante ale oamenilor pentru oameni.
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
