Când ni se pare că orizonturile noastre se strâmtează, ne-ar putea ajuta să revedem lista bucuriilor proprii. Am putea să ne regândim locul printre oameni, puterea gândului, echilibrarea discernământului, redimensionarea curajului.
Vom fi surprinși reevaluându-ne parcursul și ne putem rescrie drumul: ne-am bucurat de sănătate, forță fizică, prietenii, familie, frumosul din jur, splendoarea creațiilor umane, solidaritatea, respectul sau încrederea celor alături de care trăim, ne-a bucurat și încă ne bucură să știm că sunt oameni care se simt în siguranță alături de noi, care ne încredințează bucuriile ori întristările lor.
Sun de neuitat bucuriile din tinerețe sau de mai târziu, când ne-am simțit iubiți și prețuiți, așteptați, ascultați, când prezența noastră a fost dorită, când am îmbrățișat, fie doar și cu gândul, oameni, locuri, întâmplări semănând a miracol. Ne-a bucurat încrederea pe care copiii noștri au avut-o și o au în noi, vindecările noastre și ale altora, încheierea cu succes a unei activități, victoria asupra noastră înșine, curajul avut la momentul potrivit, inspirația de a tăcea când trebuie și plânsul eliberator pe care alții nu l-au văzut.
Bucurie poate fi însăși fapta bună, verdele uluitor al lunii mai, o ploaie liniștită peste noi și peste alții, bucurie poate fi liniștea nopții ori răsăritul ca o semnătură a bunăvoinței Creatorului…
Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
