PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Jertfa care ne salvează

   Pilda fiului risipitor din Evanghelia zilei din 12 februarie va fi actuală mereu și va fi învățătură și pentru înțelepți și pentru cei ce rătăcesc vremelnic, căutând ceva dorit și știut în primul rând de ei. Cum fiecare cuvânt al acestei parabole ne dă ocazia să mai reflectăm odată la situațiile pe care le-am trăit și dacă am știut să ținem drumul drept, noi sau alții, să mai cântărim odată trecutul și prezentul și să încercăm să ne reînnoim.

Există o rugăciune către Iisus Hristos pe care o consider un îndreptar de viață și pe care    mi-ar plăcea să-l pot respecta. Aici am găsit o descriere lucidă a raportului dintre Mântuitor și omul ce-și caută mântuire, durere, umilință și speranță: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele…”

Oricât de nepricepută și simplistă ne este înțelegerea, ajungem la încredințarea că jertfa lui Hristos pentru noi este cea care ne salvează. Omul însă, nu are conștiința deplină a măreței jertfiri pentru omenire, nici nu poate fi demn de dragoste dumnezeiască, pe care el o dorește. „Nu am inimă plină de durere ca să Te caut, nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre tine cu durere.”

…„Ci tu, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea ta…” Speranța poate să vină din gândul că ceea ce pentru om este greu sau imposibil, devine realizabil cu ajutor dumnezeiesc: „Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei tale preaalese (… ) Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este odihna și mângâierea celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Aceste străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul…”

Unii se străduiesc după puteri să urmeze acestui îndreptar de viață, sunt între ei cei ce reușesc, nu avem cum să aflăm care sunt, pentru că sunt cei tăinuiți în mijlocul lumii, rugători pentru ea.

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…