PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Întoarcerea

   Se rescrie calendarul fiecăruia dintre noi, după trăirile pe care le considerăm evenimente. Pentru mine, evenimente au fost și sunt întoarcerile.

   De multe ori ne concentrăm energiile pentru a face posibile revenirile noastre în locuri de care, de fapt, nu ne-am îndepărtat din punct de vedere afectiv, ele fiind pentru unii dintre noi spațiul în care siguranța, armonia și frumosul se întrepătrund și ne fac fericiți.

   Am fi vrut să modificăm duratele, să întârziem plecările ori să facem ceva care să schimbe ordinea deciziilor pe care trebuia să le luăm la timpul respectiv. Dar fericită devine așteptarea întoarcerii și bătăile inimii se transformă în cântec de bucurie, alteori anticipează tristețea, știind ce vom găsi în locurile în care revenim.

   Uneori vrem să vorbim despre aceste trăiri, alteori ne este imposibil să le verbalizăm pentru că sunt ale noastre și credem că sunt nesemnificative pentru ceilalți. Când întoarcerea este în locurile copilăriei și tinereții, știm să reintrăm în stările din trecut și este ca și cum am reconstrui acea parte a vieții în care am contat pentru alții și nu am mai avut nevoie de altceva.

   Totul era acolo: cei dragi, locul frumos, sentimentul certitudinii că suntem în siguranță și convingerea că mâine va fi la fel. Uneori ne dorim să regăsim oamenii cu care n-am avut legături prea strânse, dar îi știam, făceau parte din acea realitate în care aveam un loc și ceilalți îl considerau al nostru. Încerc să-mi imaginez cum ar fi fost viața mea dacă nu aș fi plecat sau cum ar fi fost să revin de undeva, mai de aproape, pentru a putea să mă întorc mai des. Ca o bătaie de pleoape care ar vrea să împiedice lacrimile se așază un gând că ar fi putut fi o variantă…

 

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…