Cred că avem încă o viață simetrică cu cea diurnă, viața din vis. Ea este adesea o continuare a ceea ce trăim în stare de veghe și ne marchează amintirile, uneori pe viață. E tot a noastră această trăire, e uneori o rescriere a unor experiențe persoanale sau a unor lucruri pe care le aflăm și a căror cunoaștere are consecințe pentru noi sau pentru cei pe care-i avem alături.
Uneori, în vis, ni se lămuresc nedumeriri, decizii, sentimente de bucurie, durere, teamă, revoltă. Se așază, cumva, pentru a putea conviețui cu ele atunci când suntem în stare de trezie. Vedem, după vis sau chiar în timpul lui, și alte fețe ale stărilor de fapt care fie ne liniștesc, fie ne împovărează cu noi frământări.
În vis căutăm și nu găsim, ne ascundem de oameni sau evităm primejdii neprecizate, reușim ușor în ținte imposibile, facem lucruri pe care în viața reală nu le știm, zburăm și nu ne temem văzând lumea de sus, găsim ceea ce nu căutăm sau credem că nu căutăm în viața reală. Tot în vis întâlnim oameni necunoscuți care ne arată că ne iubesc sau ne urăsc, ne ceartă ori ne aprobă.
Visul ne aduce prevestiri de bine sau de rău, a căror împlinire se petrece deseori imediat, ni se revelează adevăruri dureroase pe care n-am vrea să le primim în conștientul nostru ori ni se oferă fericite alternative pentru ceea ce vedem zilnic.
Uluitoare este întâlnirea din vis cu cei pe care i-am pierdut, cărora le mai spunem ceva sau mai au ei ceva să ne spună. Ne trezim, atunci, fie bucuroși că i-am mai văzut o dată, fie mâhniți că ne-au cerut să facem ceva pentru ei, ceva ce n-am făcut la timp sau am pierdut din vedere ori îngândurați că am trecut cu ei prin locuri necunoscute.
Visul poate să fie uneori și o variantă mai fericită a realității la care ne-am dori să ajungem, curajul de care nu ne-am crede în stare sau teama pe care o ascundem chiar de noi înșine.
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
