Oricine poate vorbi despre oameni care au însemnat ceva în viața proprie, care, într-un fel sau altul, au scris, au zgâriat ori au șters ceva din istoria personală. Nu trebuie să-i împărțim în buni sau răi (unii s-ar încadra însă și în această clasificare) ci , mai curând, să rememorăm ce ne-au dat ori ne-au luat de-a lungul timpului.
Mi-a fost dat să am în preajmă oameni buni și calzi, pentru care mai important era să dea decât să primească, trimițându-mi semne că vor să știe ce mai fac, că îi interesează să mă audă ori să ne vedem. Am avut parte de prieteni care mi-au asigurat sentimentul că, în durere ori bucurie, stă cineva alături și împarte cu mine ceea ce trăiesc.
Uneori, am fost însoțită în tăceri care valorau mai mult decât cele mai frumoase declarații de iubire și solidaritate. S-a întâmplat de multe ori să pot vedea în oameni acea parte bună, cea care zidește în relațiile lor respectul, încrederea, prietenia sau iubirea. Nu am niciun merit legat de asta, am doar recunoștință că Tatăl mi-a dat o minte limpede și puterea de a simți ceea ce e bun și frumos lângă mine.
Unii oameni m-au modelat, de la alții am învățat, alții mi-au arătat cum să fiu sau să nu fiu și, de multe ori, mi-au înfrumusețat etape ale vieții, prin simpla lor prezență. Nu întotdeauna oamenii sunt sursa binelui în viața celorlalți și i-am cunoscut și pe cei care și-au continuat drumul urmăriți de învinuiri și umilințe și care au avut tăria de a nu intra în dispute nefolositoare.
Cum suntem noi în viața altora? Uneori știm, alteori aflăm într-un târziu sau încercăm să ghicim ce am fost ori ce putem fi. Cei ce conștientizăm că putem greși, cu sau fără voie, față de semenii noștri, să judecăm, să ne mâniem, să fim lacomi ori nepăsători, să râdem de alții ori să-i rănim, tot noi putem fi și cei ce mângâiem, aducem vești bune, răbdăm, iertăm. Să pornim în întâmpinarea celor ce au nevoie de ceva din partea noastră!
GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
