PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – În timpul vieții

   Suntem martori și contemporani, chiar dacă nu toți conștientizăm acest lucru. Unii înțelegem această calitate a noastră, pe care nu am ales-o, ci, pur și simplu, viața ne-a învestit cu ea. În timpul vieții noastre, lângă noi, în apropiere ori mai departe, se succed anotimpuri, se produc deveniri, trăiesc oamenii, au loc întâmplări, se petrec tragedii și, mai rar, omenirea mai atinge câte o împlinire, mai câștigă câte ceva pentru binele comun: se creează un medicament, se vindecă o boală, crește o pădure, se mai construiește o școală, un spital, un locaș de cult.

   Dar, din nefericire, suntem și martori (cum spuneam, mai apropiați sau mai îndepărtați) ai unor tragedii: moarte, foamete, amenințări, subdezvoltare, sclavie, ignoranță. Alteori, nefericirile individuale sunt în imediata apropiere. Pe unele le știm, pe altele le bănuim, sunt multe tăinuite și, noi, ca martori, nu avem puterea de a schimba sau nu avem dreptul de a interveni.

   Pe unii dintre noi, calitatea de martor ne copleșește, ne simțim responsabili de ce vedem și auzim și avem sentimentul că ceea ce se petrece cu știrea noastră ar putea fi și din cauza noastră, uneori chiar fiind adevărat. Cum să fim, deci, spectatori ori actori în această complicată situație? Unele răspunsuri sunt pentru toți, altele pentru fiecare în parte.

   Există și o față luminoasă, frumoasă a calității de martor: când în prezența noastră copiii cresc, învață, devin înțelepți, curajoși, morali, oamenii fac bine unii altora, înfăptuiesc lucruri care duc la progres, îi vindecă pe alții ori se îndrăgostesc. Fericită este conjunctura în care suntem martori ai frumosului, în toate formele lui: succesiunea anotimpurilor, măreția naturii, realizările artiștilor, grădini roditoare, întinderi de apă, chipuri omenești cărora li s-a rânduit darul bunătății, grandoarea unui ceremonial religios și multe altele, pe care gândul nu le cuprinde acum.

   Să vorbim sau să tăcem, aflând în timpul vieții atât de multe? Pentru unele există cuvinte, pentru altele tăcere, durere, extaz. Mare lucru este să alegem între a vorbi și a tăcea, pentru că nu întotdeauna vocea noastră este cea așteptată…  

 

GABRIELA CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…